Istoric

Posted by Cenaclul Literar "Mihail Sadoveanu" - - 0 comentarii

Din istoria cenaclului înainte de 1973

1973

Cenaclul literar “Mihail Sadoveanu” al Cercului Militar Constanţa +

Cenaclul literar “Ovidius” al revistei “Tomis” (red.şef prof. Ion Bădică)

- recitaluri de poezie – la sediu şi în alte locuri: NAVROM, Institutul Judeţean de Proiectări, Institutul Pedagogic, Biblioteca Judeţeană, Liceul Economic, UM, Întreprinderea de Morărit şi Panificaţie “Dobrogea” (dir. Ing. Olga Bordea, soţie de ofiţer), Întrep Intergată de Lână, alte instituţii.

- întâlniri cu scriitori – gral.mr(r) Ion Botea (“260 de zile în linia-ntâi”, “Spre piscul victoriei”), fost cdt al Regim 34 din Divizia 9 Mărăşeşti, participant la războiul antihitlerist.

- col. Florian Tucă- şeful secţiei istorie a Ed. Militare;

- acad, Alexandru Graur – dir. Editurii Academiei, şa.

- expoziţii de carte – Biblioteca Judeţeană, librăriile “Tomis” şi “Mihai Eminescu”;

- spectacole – dedicate evenimentelor politice, istorice, literare, social-economice;

1974

- întâlniri cu personalităţi politice – ing. Mariana Popa, deputat îm MAN;

- întâlniri cu elevi şi studenţi – Institutul de Marină “Mircea ce Bătrân”, Şc de maiştri de marină, Lic Mil de marină “Alexandru Ioan-Cuza”, Liceul “Mircea cel Bătrân”,etc.

1975

- întâlniri cu membri ai USR – Virgil Teodorescu, Dan Deşliu, Radu Cârneci, Nicolae Dragoş, Haralamb Zincă, Victor Tulbure, Traian Coşovei, Radu Boureanu , Eugen Lumezianu, Nicolae Motoc, Marin Porumbescu;

***

Se pare că Cenaclul literar "Mihail Sadoveanu" a luat fiinţă în anul 1962, la Casa Armatei Constanţa.

Din această perioadă nu deţinem decât două diplome obţinute in concursuri literar-muzicale.

După anul 1972,desfăşoară activităţi în comun cu Cenaclul "Ovidius" al revistei Tomis.

Anul "naşterii" sau al "renaşterii " Cenaclului literar "Mihail Sadoveanu" al Cercului Militar Constanţa
(Casa Armatei), în formula actuală, poate fi considerat 1976.
La începutul acestui an, noul instructor al Casei Armatei,
Geo Vlad, a avut iniţiativa reunirii, într-un colectiv mai amplu, a celor câteva bibliotecare
din unităţi militare care veneau şi citeau aici poezie.

A fost începută o campanie de căutăti prin unităţile militare de cadre militare, personal civil,
stundţi, elevi , militari în termen cu înclinaţii literare.
Se continuă o fructuoasă colaborare cu Cenaclul literar "Ovidius" al revistei "Tomis",
condus de prof. Ion Bădică, împreună cu care desfăşoară şedinţe comune.
A fost un an de căutări. Au fost primele succese literare ale cenaclului.
În presa locală şi centrală încep să apară materiale despre activitatea cenaclului.

***

1976

- întâlniri cu tineri ofiţeri, mm şi subofiţeri;

- întâlniri cu membrii Clubului Umoriştilor Constănţeni – Ştefan Balaci, Sorin Beiu, Dem. Diaconescu, Gh. Harabagiu, Mircea Popescu, Sorin Muşat, Ilie Criş

- întâlniri cu alte cercuri literare: “Jean Bart” şi “Studium” – Mangalia, “Poesis” şi “Ovidius” – Constanţa, “Duiliu Zamfirescu” – Hârşova, “Panait Cerna” – Tulcea.

- întâlniri cu scriitori – Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu, Cezar Baltag,

- recitaluri de versuri – Ion Dragomir, Ion Faiter, Sanda Ghinea, Nic. Motoc, Florin Pietreanu, Sorin Roşca, Geo Vlad, Marin Constantin Vişan, Şerban Gheorghiu, Florin Coşereanu

- publicate
Mircea Lungu - Debut – soldat
Tomis , iunie, 1976

Jurământ de credinţă Părinţii noştri

Pe drum de ţară, Părinţii noştri

credinaţa mea s-a născut. cu nume de legendă

Ne-am legănat ne-au pus în inimi

pe aceeaşi cumpănă gura lor de rai,

a fântânii ne-au pus pe creştet

Şi-am sorbit coroana vremii...

aceeaşi speranţă Va fi o clipă,

din seva înălţimilor. o zi

sau chiar un timp

Cel care vine din adâncul meu când vor dori copiii noştri

cu sâmburi de lumină să spună:

azvârlind aiurea părinţii noştri

ca-ntr-un ritual, cu nume de legendă

duce pe umeri în inimi ne-au sădit

aripa lui de pământ. gura lor de rai...

Eu sunt aici

iar el este floarea Revista „Tomis”, dec 1976

credinţei mele. Iar ţara

„Apărarea patriei”, 08.09.1976 Anotimpuri foşnesc în

Aceste câmpii pădurile dinspre sufletul meu;

vin păsări de dor

În palma mea lunecând prin anii lumină,

foşneşte miezul de cu zborul preschimbat în cântec.

grâu al câmpiilor, iar ţara îmbracă

foşneşte clipa ce veşmânt de istorie nouă,

miroase a pâine. cuvintele au gustul

Pun temelie acestei clipe de rouă şi soare al viilor de toamnă.

trupul meu, Oamenii ştiu să drumeţească timpul,

şi spun: aceste iar ţara îmbracă veşmânt

câmpii pe care de istorie nouă.

ne sprijinim trecerea victorii au fost, şi înfrângeri au fost

prin viaţă toate pentru bucuria

îşi scaldă de-a creşte din stâncă.

făptura în cântul dar mâinile streaşină le pun cerului,

Ciocârliei. căci nu-i de-ajuns a şti
păsări de dor lunecând
prin anii lumină,
cum nu-i de-ajuns
a şti
că ţara îmbracă
veşmânt de istorie nouă.

Geo Vlad

Gazeta „Înainte” – 08.iulie 1976 „Apărarea patriei” – 07.iulie 1976

Solemn angajament

Vom face totul să avem o casă La steaua care-a răsărit

Cu pâine multă, vin şi cu bucate, Nu mai e cale lungă,

S-avem copii cu faţa luminoasă Căci după cum s-a pregătit

Şi fără grijă să înveţe carte. „Vârf” trebuia s-ajungă.

Vom face totul să îi ducem ţării Azi nu mai spunem ca-n trecut

Numele mândru peste tot în lume, Cu vorbe de poveste

Să fie cunoscută-n largul zării „Era pe când nu s-a văzut”;

Şi respectată pentru-al ei renume. Azi o vedem şi ... este!

Vom face totul – iată dar chemarea

Miraculoasă – sincer legământ;

Vom face totul să avem o lume

Mai bună şi mai dreaptă pe pământ.

1977

- recitaluri de versuri – rapsodul Gh. Bică, scriitorii şi poeţii Aurel Dumitrescu, Sorin Roşca, Luiza Stoica, Nelu Enache, Şerban Gheorghiu, Radu Şuiu, Mircea Lungu, Rodica Tănase, Ilie Criş, Sanda Ghinea, Geo Vlad, Ştefan Balaci, Gh. Teugea, Cr. Pricop, Arthur Porumboiu, Geo Bărbatu, Ionel Spânu, Marin Porumbescu, Emil Suciu, Marian Ilie, Radu Pompiliu-Decebal

- publicate:
Cristi Pricop (lt.)
Octombrie-Decembrie 1977

Poetul Dor

Îmi place să vă ştiu tineri şi fericiţi E o seară de grauri cântând în

lăsaţi-l pe poet să coboare ceaţă, draga mea

în subteranele orei undeva jos portul a înflorit ca o

lăsaţi-l să treacă printre noi sfios dulce livadă

el poartă doar o tulburătoare întunericul este un monstru lichid

povară – realitatea lângă tâmplă ochii tăi

din care face muzică şi senin pâlpâie ca un fulger tăcut

şi oglindă în sângele meu timpul bate

şi nu-l arătaţi cu degetul fluturi de bronz – obosită sfială

ce pe-o jucărie minunată plouă cu flori de cireş

de mult nu mai are cunună şi un porumbel a scăpat

de mirt pe frunte printre case,

de mult nu vă mai uimeşte cu spre cer.

blânde erezii

el seamănă iarba acolo unde a

fost cenuşă

el seamănă iarba şi-o adapă

cu lacrima.
Mircea Lungu

Octombrie-Decembrie 1977

depăşire

Dincolo de tot ce ţi-am spus

N-am încetat să-ţi vorbesc;

Dincolo de tot ce am împlinit

N-am încetat să tot împlinesc;

Dincolo de tot ce a fost drum,

Iată,

N-am încetat a-ţi fi un drumeţ

Dincolo de tot ce eşti tu

Sunt şi eu

Şi dincolo de tot ce voi fi eu

Ştiu

Vei fi şi tu.

Ionel Spanu (sg. maj.)
Octombrie – Decembrie 1977

La fiare vechi din veac, din mileniu

Sicriul acela era Din veac, din mileniu, din istorie vom deschide

cât cinci continente Poarta intrării într-un timp neatins,

şi-l duceau pe umerii Stâlpii în inimi devin susţineri solide

gârboviţi, oameni Şi flăcări din jarul de mult neaprins.

în alb, la câmpul

cu fiare vechi, E vânt în istorie şi vine o ploaie -

în el zăceau durerile, Peste noi doar un nor uşor se abate -

cascheta cu fluture Ici-colo câte-o frunte se-ndoaie

cap de mort Dar drepte, curate ne sunt celelalte.

şi căştile.

Soare, lumină la capătul apei

Pe care prin timp ne purtarăm solia;

Străjerul ciocanului şi stăpânul sapei

Cântă sub falduri un imn: ROMÂNIA!

1978

- recitaluri de versuri - Ctin Novac, Mihai Bocai, Ştefan Careja, Octavian Georgescu, Eugen Lumezianu, Marin Porumbescu, Arthur Porumboiu, Florin Pietreanu, Carmen Tudora, Virginia Gavrilă, Gh. Căpriţă, Marian Ilie

- debut literar - Ion Potolea , Mihai Călin, Elena Cazacu, Angela Bălan– poezie, Lucian Cristea- proză, elev sg-maj Ananie Gagniuc – umor;

- publicate :
Cristi Pricop
„Viaţa militară”, aprilie 1978

eu lupt aici Poem patriei

Eu lupt aici pentru un fir de azur Simplu şi firesc este numele tău.

vara e ploioasă şi are în pântec Tu eşti o garanţie a zorilor.

mulţi pescăruşi Ţărâna cântă în palmele noastre...

călugăriţe ofilite cară marea în Lasă-mă să-ţi sărut

sipete de lemn izvorul, sufletul,

părăseşte tu acei trandafiri creduli lasă-mă să-mi sprijin

lasă-te pătrunsă de raza asta fruntea de răcoarea ta,

binecuvîntată fie transparenţa ei patrie!

caută poarta de miresme Aici am plâns uneori,

şi vino lângă mine aici am înnoptat şi am iubit,

aici eu lupt pentru un fir de azur. dar mai ales am luptat

dar mai ales ne-am cuprins

de adevărurile tale ce de-o

binefăcătoare mireasmă...

Acum

intru într-un lan de grâu

ca-n

eternitate.

Ionel Spanu

„Flota patriei” – 22.iunie 1978 „Luceafărul” – 09.09.1978

Aceste e drumul În grădini

Aceste e drumul &nbsnbsp;p; În grădini - automobile

venit de departe în parcuri - automobile

aici, unde noi ostaşii pe afişele de cinema - flori

stăm de veghe pe reclamele luminoase - flori

- piept de granit - în jocul copiilor - automobile

cum numai Carpaţii şi tu, iubito, ce cauţi

limpezesc peste păduri pe bancheta din spatele

zâmbetul ţării. viselor mele?

Aceste e drumul

destin coborât dintre noi

spre izbânzile noaastre

din veacuri.
Nelu Enache (lt.)

„Viaţa militară” – aprilie 1978

Autobiografie

Eu sunt un culegător

de perle albastre,

de aceea mă urc la manşă

în zori de zi

şi decolez către soare

cu motoarele-n plin.

Eu sunt un culegător

de perle albastre,

de aceea virez către mare

pe-o urmă de pescăruş

şi simt pe frunte

răcoarea dimineţii.

Eu sunt un culegător

de perle albastre,

de ceea zbor în amurg

pe o rază de lumină

să văd limanul ţării mele –

petală de crin.

1979

- recitaluri de versuri - Virgil Bostănaru, Nicolae Caratnă, Val Donici, Ion Drăgănescu, Ov Dunăreanu, Nicolae-Emanuel Vârgolici, Steluţa Ispas, Ion Budileanu, Hristu Scodreanu, Anton Gagiu, Nicolae Fătu, Ctin Cioroiu, Eugen Vasiliu, George Mihalcea, Valeriu Liubici, Leonida Grosu, Ştefan Cucu

- debut - Viorel Foighel, Marcel Serghie, Carmen Stănescu, Gh Bozu – poezie, Ctin Lăzureac – proză, Ioan Ştefan – proză satirică

- întâlniri cu actorii - Romel Stănciugel, Virgil Andriescu, Emil Bârlădeanu, Jean Ionescu, Longin Mărtoiu, Ileana Ploscaru, Sanda Simionică - T. Dramatic (T. Liric)

- publicate :
Marian Ilie (lt.maj.)

„Flota patriei” – 14.iunie.1979 Rev „Tomis” – 17.nov.1979

Contopit cu ţara am mai fost

E ca şi cum m-aş fi născut din frunze De unde vin şi încotro mă duc

şi m-ar fi botezat în rouă zorii - ci ziua, noaptea sângele-mi apropii

- aşa mă roade seceta pe buze la câmpul tot mai rar umblat de dropii

În câmpul neştiut de crud al ţării. şi tot mai grele pletele de nuc

E ca şi cum atunci, de mult, istoria Mi se dezleagă lanţuri, cine-mi mână

acestui neam m-ar fi purtat la sân frumoşii bidivii prin care-am fost

de la Bobâlna până după Horia eu însumi şi tot altul săptămână

prin jariştea ţăranului român. De săptămână, curse pe de rost

E ca şi cum mi s-ar dospi în gură ...Voi mai fi arscum şi acuma ard

metalul care curge spre uzine şi mă va fi-nghiţit cumva istoria

şi-aş fi un pom rodind învăţătură damnându-mă prin – nu ştiu – rai sau iad

cu ramurile încheiate-n mâine. să-mi caut, reclădindu-mi-o, memoria

Aşa de mult ne-am contopit cu ţara Căci, iată, tot ce caut eu există

cu tot ce leagă omul de pământ - şi aflu adevărul, nu-l creez

încât de-abia aştept să vină vara nu-i plăsmuire lumea ce există

să trec din pârg în coacere cântând. Acest tărâm al ierbii veşnic verzi.

Cristi Pricop (lt)

Rev „Tomis” – august 1979 Gazeta „Înainte” – 27.09.1979

rosturile poetului Patrie

O claritate de lacrimi îl înconjoară. Mireasă a grâului copt,

Care este rostul poetului în patrie? mac înflorit,

Să-mpace mistria cu floarea de crin? tu eşti luna mea topită

Să scape pasărea din laţ? într-un val de iubire,

Retorica lui naivă tu eşti un vânt luminos

ajută fructelor să reziste în arşiţă, în furtună, culcat lângă amintiri,

le-mpinge spre apriga maturitate? drumul până azi a fost

Trebuie el să ardă ca o flacără pură lung;

în mijlocul poporului său? m-au lătrat uneori câini

să ardă, dar să nu se prefacă în cenuşă? cu boturile-n ceaţă,

m-au părăsit uneori cuvintele

Sau să devină pentru trandafiri utopici,

o măruntă făptură de casă, dar soarele mi-a surâs

lângă fertilele coapse ale iubitei? mereu în fereşti;

Trebuie el să rămână patrie

în adâncă mulţumire, tu eşti flautul meu fermecat.

lăsând lucrurile să curgă

spre un somn senin?

Poate să devină carnea poetului

monedă de schimb?

Cum se naşte poetul?

Poate este doar o greşeală a materiei

care a tins către floare, ori rază,

sau o capcană a timpului

pentru secole viitoare?

Dezveleşte el statui în oameni?

Prin ce coridoare se pătrunde în sufletul poetului?

Aurării, sau lemne modeste îi locuiesc interiorul?

Care sunt relaţiile poetului

cu treburile politice ale lumii

este el un individ cu capul în nori?

Nu! Implicare este cuvântul,

Implicare, dar nu până la genunchiul broaştei!

- cu inma-n grâu şi cu tâmpla în astre –

Aşa este poetul – copil mirat al miturilor

Prin versul lui ne naştem şi rămânem.

Mircea Lungu Nelu Enache (lt.)

Rev „Tomis” - august 1979 Gazeta „Înainte” – 27.09.1979

dar nu veniţi Steaua din stemă

Mereu avem de pus câte-o-ntrebare „Există o ţară frumoasă

Şi de alfat mereu câte-un răspuns, la o margine de apă...”

Dar nu veniţi în calea grădinilor c-o floare unde pescăruşii fac

Când viaţa la ecluze aşteaptă un alt curs. cercuri albe;

Să nu zâmbiţi, la ce e bun surâsul aici, în această ţară

Din colţul gurii, putred, ca de cârpă? un popor harnic

Oricât am fi de învăţaţi cu plânsul înalţă pe locuri statornice

Nu vrem purta prostia nimănui în cârcă. mult râvnita visare;

Opriţi, opriţi această suavă nebunie, Călătorule,

De care aerul duhneşte-n mădulare. dacă vrei să-ţi răcoreşti fruntea

În piepturi, urlă, ciudat, o jucărie? în liniştea brazilor,

Copiii lumii nu mai mor de foame? ia ca reper

Tăcere, ascultaţi! Respiră greu planeta, Steaua din stemă.

Imperii de cuvinte cad ghilotinate.

Alergători de paie, eu nu primesc ştafeta.

Eu iubesc libertatea, lupt pentru libertate!

1980

- recitaluri de poezie - Anton Gagiu, Iosif Caraiman, Vasile Nedu, George Stoica, Aurelia Elena Irimia, Radu Şuiu, Emil Suciu, Vasile Andriţoiu, Luiza Stoica-Balica, Petru Vălureanu, Steluţa Ispas, Ion Budileanu, Nelu Enache, Cristi Timofte, Gh Bozu, Carmen Stănescu, Iva Colda, Cătălina Creţu, Ilie Filip, Marian Gavrilă, Florin Antoniu Buga, Marcu Tecuci şi Vasile Moniu – teatru.

- întâlniri cu scriitori, membri ai USR – Virgil Teodorescu, Corneliu Leu, Vasile Băran, Ion Drăgănoiu, Toma George Maiorescu, Platon Pardău, Dorin Tudoran, col Traian Reu, cpt Florin Cozma, Adrian Mierluşcă, criticul de artă Mircea Deac.

- publicate

Cristi Pricop (lt.)
„Apărarea patriei” - 30.04.1980

În acest anotimp

În acest anotimp simplu şi firesc

Sferă de miresme, fragede cristale

Cântă sufletele noastre.

Eternitatea ne surâde aproape de noi

Autentică

Plină de fapte,

Ca o lumină care ne îmbătrâneşte

Ca o muzică a pământului

Ostaşii poartă văduhul patriei în gene.

Înaltă alcătuire a sentimentelor noastre

Congresul Tinereţii

Este o garanţie a zorilor, a luptei.

Este flacăra în care ne recunoaştem chipurile.

Cu inimi de fulger raportăm:

Patria este în primul rând datorie

Patria este odihna noastră cu ohii deschişi.

Cristi Pricop (lt.maj.)

„Flacăra” – 13.11.1980 „Luceafărul” – 12.10.1980

Cuvinte adevărate Cândva

Dacă singurătatea este invenţia pietrelor azi n-am chef să citesc versuri

să facem din pietre un foc ci să hoinăresc pe străzile oraşului

muzica genelor tale e departe. Ce bronzuri în speranţa că te voi întâlni

să mai recunosc în aer? tresar când văd un profil ironic

aici reclame ieftine mimează candoarea, (şi nu eşti tu)

dacă e soare, iarna a coborât în arbori dar sunt preparative mărunte pentru

odată cu păsările; alt ev

din zăpadă cresc flori şi dureri vechi; sunt chipuri pe care pălpâie abia o lumină

vino, să mă lepăd de lucruri şi minciuni, ca ochii rândunelelor

aspru cuţit – plânsul mi se răsuceşte sunt maşini care nu pot ascunde

în piept. inimile de rozătoare

sunt cuvinte – tichii de mărgăritar –

care-mi dau dureri de cap

şi ceaţa ca o bucată de zahăr

mi se aşează pe limbă

şi sfărâmate sunt flautele

la care am cântat cândva.

Marian Ilie (lt.maj)

„VIAŢA MILITARĂ” – NOV. 1980

Istoria patriei

Istoria patriei e o pădure,

copacii poartă semne de secure –

şi nume: Burebista, Decebal -

departe peste goana unui cal.

căci e un cal ce timpul ne măsoară

cu goana sa, mai grea sau mai uşoară;

hrănit cu dor, el duse în alai

pe Mircea, Ştefan, Iancu, Vlad, Mihai

şi-atâţi alţi domni, copaci purtând pe geană

istoria – coroană de coroană –

sub care alergând mă întâlnesc cu

acel copac ne-ncoronat – Bălcescu.

El îmi aşterne lină pe obraz

lumina patriei de ieri şi până azi

că nu-mi rămâne timp să dorm. Dormind

lianele istoriei mă prind.

Radu Şuiu

Rev „Luceafărul ” – 15.03.1980 Rev „Luceafărul” – 01.03.1980

Propunere Sunetul nopţii

N-ai de ce să te temi – îmi spun uneori – Sunetul nopţii, inconfundabil

Într-un fel sau altul tot trebuie să mori. Mătăsuri căzând de pe umerii tainei

Când viaţa ne-atârnă de-un fir, ca un bumb, Insomnia ornicelor,

Ce mai contează foc, apă sau plumb? Se aud electronii ţiuind pe orbite

Mi-e limba o mierlă ţinută în cuşcă, Tăcerea dezmiardă o harpă de umbre,

Mantaua-mi de vise, hârciogii mi-o muşcă Goală, noaptea-şi striveşte

Scuipând întristaţi, când văd că nu-i bună Sânii albaştri de marmura zorilor.

Nici de mâncare, nici de furtună.

Măcar de n-ar fi prea târziu să dau cep

Butoiului cu iluzii şi să concep

O lume în formă de evantai

Trasă de cai bleumarin spre rai

Sau să propun, încălzit după vin,

O dată-n Istorie să sărbătorim

O zi mai aparte, de esenţă, precară

Ziua Adevărului, bunăoară.

Rev „Luceafărul” – 12.04.1980

Mă spălasem cu fier

Sătul de metafore am ieşit peste linii

Unde pufăie o locomotivă

Din acelea, vechi, cu cărbuni,

N-am şovăit, ci direct la mădularele ei unsuroase

M-am dus şi-am mângâiat fierul negru şi bun,

Am vorbit cu mecanicul, ca doi vechi prieteni,

Am tras de sirenă şi-am fost fericit,

Am pipăit şinele cu migală

(lucru bun şi de nădejde - gândeam)

Aşa da,...m-am trezit vorbind, şi mâinile-mi erau negre şi reci,

Aşa da. Murmuram...

„Luceafărul – 18.05.1980”

Lupta

Frumoasă e lupta cu iubita!

Ura noastră ancestrală e deghizată în dragoste.

Noi, semnele contrare ne pândim

De după după cuvinte, de după degete, de după inimi,

Sângele nostru tresare învrăjbit de iubire

Ne rezemăm unul de celălalt

(conform unităţii şi luptei contrariilor)

Năpustindu-ne peste margini, unul în altul

Cum marea ineacă ţărmul ce-o încinge

Sau noaptea se stinge în ziua ucisă.

Ce luptă frumoasă şi indecisă

E lupta aceasta, iubito! Priveşte

Cum viaţa mi-o sorbi când

Te-ngrop în retina-mi adâncă

Şi gura-ţi mă doare, şi rana-mi tot creşte...

„Luceafărul” – 13.09.1980 „Luceafărul” – 11.10.1980

Recunosc Stare de agregare

Mi-am pierdut tot farmecul, o ştiu, Mă aflu aici din întâmplare.

Am uitat culoarea nebuniei, Pot fi şi acolo şi dincolo,

Mulţi se îndoiesc că mai sunt viu, Pansând asfinţitul,

Nu mă mai excită ţâţa viei, Distilând speranţa,

Fugind mereu de fericirea mucegăită.

Nu mai joc şi nu mai merg călare,

Prin cascade nu mă mai arunc, Săbiile înţelesurilor sunt tot mai ascuţite,

N-am ieşit de-un veac la vânătoare, Trec prin ele ca un fum,

Nu mai vreau în orice poartă-un prunc, Ca şi cum nu mai exist

Decât ca un fel de a spune.

Calc cu grijă, să nu-mi rup piciorul,

Pe femei le ţin la orizont,

Îmi scrutez cu grijă viitorul,

Adoptând o tactică de front,

Canonada inimii se-aude

Tot mai stins pe-al sufletului deal,

La moşia-mi de esenţe crude

Vremea se preface în cristal.

„Luceafărul” – 25.10.1980

El ar vrea

El ar vrea să audă ploaia cea mare

Adevărul căzând peste lume în fâşii repezi,

Peste câmpiile speranţei şi visului

Unde îndoielile – burzuluiţi mărăcini – îşi ridică otrava.

El crestează veşnicia cu tăişul sângelui său –

- pumnal înfipt în coastele timpului -

Un pod peste ere – gândul lui străluceşte,

Iată mesajul, zice: ...dar, vai,

Buzele lui sunt un zbor de cenuşă

Doar un fulger enorm arcuieşte lumina.

Geo Vlad

„Dobrogea nouă” – 08.03.1980

Omagiu

FETIŢEI mele îi ofer întâi

Un ghiocel sfios de sub zăpadă

Cu grija ce o am – de căpătâi –

În puritate lumea să o vadă.

SOŢIEI, mai apoi, eu îi ofer,

Acelaşi simbol – roşu trandafir –

Diamantinul soare de pe cer

Şi dragoste curată – ani în şir!

BUNICEI – care ieri ne-a vizitat

S-o invităm mai ds cu noi la masă,

Să-i ascultăm povestea de-altădat’

Când se vedea, ca-n basme, o crăiasă.

FEMEII muncitoare – îi ofer

Un zâmbet cald şi sănătos, pe faţă,

Urări de sănătate şi puteri

De-a fi mereu aceeaşi MAMĂ-VIAŢĂ!

Nelu Enache (lt.maj)

„APĂRAREA PATRIEI” – 26.nov.1980

PILOT

Aripile sărută pânza de aer

Ţesând cercuri albe în amurg.

Macii înfloresc acum sub cer

Iar pe pemânt visele curg.

Omul din carlingă devine stea

Izvor peste timp, peste vise

Spaţialul pas cerne culoarea

Munţilor Carpaţi pe tâmplele ninse.

În retina ochiului ard amintiri

Palmele strâng uşor cupola norilor.

Apele tulbură fotografia unei iubiri

Cercul patriei – un curcubeu tricolor.

style= **

Într-un zbor

Într-un zbor pentru Patrie,

într-un zbor peste munţi,

peste ape,

ca un ochi de pescăruş rotindu-se

pentru liniştea ţării,

pentru legământul solemn rostit

între cer şi pământ,

prieteni,

noi suntem culegătorii de stele.

Ne înălţăm către soare şi iată:

pământul ţării ca o petală de crin,

oraşele – cuiburi clade – scânteind

în depărtare...

E ora când apele stau la căpătâiul munţilor

pentru somn;

când blânda culoare a ierbii

trece în visele copiilor!

Iar noi, aviatori şi ostaşi,

simţim cum creşte pe braţul nostru tânăr

o aripă de vultur.

Căci avem ordin

să apărăm tărâmul de limpede aer, care,

deasupra noastră,

tot patrie se cheamă!

***

PREMII

- 1962 - pr I – Cercului literar “Mihail Sadoveanu” Constanţa la Întrecerea între Cercurile literare din Dobrogea;

- 1962 - 3 menţiuni şi 5 diplome de merit – Cercului literar „Mihail Sadoveanu” Constanţa la Concursul literar „Dobrogea de azi – Dobrogea de aur”;

- 1979 - Concursul judeţean de poezie patriotică organizat de Casa de cultură Hârşova (dir. Prof. Ion Roşioru):

- pr, special – Cristian Pricop;

- pr. II - Ştefan Cucu;

- menţiuni: Geo Vlad, Marian Ilie;

- 1979 - Concursul naţional de crdiv class=eaţie literară – pr. I – Geo Vlad.

1981 – 1982- 1983

-Şedinţă fe1981 stivă a scriitorilor de limbă ucraineană. Au citit versuri din creaţia proprie poeţii Oxana Melniciuc, Mîcola Korsiuc, Mîcola Leasevici, Silvestr Zahorodnîi, Ivan Kovaci, dar şi traduse din lirica poeţilor G. Coşbuc, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Victor Tulbure, Radu Boureanu, Dean Deşliu, şa precum şi un capitol din romanul „Tinereţea unui erou” de Petru Vintilă.

- Au publicat: poezie şi proză: lt Anton Gagiu, lt.maj Vasile Mizdrea; proză: lt. Ioan Alexandru; poezie: Cristinel Pricop, Nelu Enache,Geo Vlad , Lucian Cristea, Radu Şuiu, Emil Suciu, Rodica Tănase, Luiza Stoica-Balica, Marian Ilie, Emil Suciu, Silvia Nacu, Ionel Spânu, Mircea Lungu, Val Bălănică, Cătălina Cucu, Virgil Bostănaru, Gh. Teugea.

- Publicaţii: Luceafărul, Grănicerul, Tomis, Viaţa militară, Amfiteatru, Litoral, Db nouă, La datorie, Apărarea patriei, Îndrum. cultural din Armată, şa.

- Recitaluri de poezie: Luiza-Stoica Balica, Mircea Lungu, Geo Vlad, ing. Ctin Drăghici (versuri şi proză), Radu Şuiu - poezie, lt-maj Nelu Enache – proză, Valentin Donici – poezie, lt. Cristian Timofte, Nicolae Motoc, Ctin Novac, Vladimir Bălănică, Marian Ilie, Petru Vălureanu, Lavinia Dumitraşcu, Marin Porumbescu, Arthur Porumboiu, Florin Pietreanu, Maria Pop, Sanda Ghinea, Ion Faiter, Ion Dragomir, Ovidiu Dunăreanu, Cristinel Pricop, Sorin Roşca, Gabriel Rusu, Radu Şuiu, Geo Vlad,Virgil Bostănaru, Ionel Spânu, Vasile Mizdrea, George Vasile, Ileana Jean.

- Recitatori: Florenţa Berciu, Aurel Lazaroiu, Ion Hodor, Ion Budileanu, Narcisa Donciulescu, Lili Sterian, Dan Bura, Viorica Luca, Costel Duţu, Dan Bulboacă, Puiu Gheorghiu, Mihai Popescu, şa.

- Colaborări: Bibl jud, IILână, cenaclul „Ovidius”- rev. Tomis, cenaclul „Mlădiţe dobrogene”, cenaclul „Metamorfoze”- CC a Tineretului, Clubul Portul, cenaclul literar „Jean Bart” al CA Mangalia, cenaclul „Poesis”, cenaclul „Duiliu Zamfirescu” - Hârşova, IM Navală, „Chimpex” Constanţa.

- Întâlniri ale cenaclului cu pionieri: Şc gen 33 – au recitat din creaţiile lor, poeţii Petru Vălureanu, Geo Vlad, Marian Ilie, Emil Suciu. Luiza Stoica-Balica a prezentat câteva fragmente din piesa „Albă ca zăpada şi cei şapte pitici” iar actorul Niky Popescu a prezentat un recital.

- elevii şc gen 35 – spectacolul „Copii lumii doresc pacea”,

- Conferinţe : prof. Ion Bădică – „Forma operei literare”, „Poetul romanţelor de mai târziu – Ion Minulescu”, viaţa şi opera lui Octavian Goga

- Profil de scriitor: lt. Cristian Timofte. Prezintă: Ovidiu Dunăreanu.

- Lucru în comun - recital „Ostaş, patriot, român” – cenaclurile literare „MSadoveanu” şi „Ovidius”. Au recitat – Ion Dragomir, Ctin Drăghici, Steluţa Ispas, Marian Ilie, Emil Suciu, Nelu Enache, George Balica, Silvia Nacu, Luiza Stoica-Balica, Geo Vlad.

- Debut literar – sold. Ion Cornel, lt.maj George Balica, Al. Strugaru, student la IMMarină „Mircea cel Bătrân”, cpt. Adrian Stadnica-proză scurtă, Amelia Doiciu şi Amalia şi Purcărea (eleve) poezie, Ilie Ştubianu – poezie, Daniela Bosânceanu şi Daniela Vintilescu (eleve)- poezie, Radu Satcău şi Nistor Bardu, Valentin Sgarcea-proză scurtă, Carmen Amzăr – proză poliţistă,

- Invitaţi: actorii Niky Popescu, Nae Ivănescu (Teatrul Liric), Elena Gurgulescu, Romel Stănciugel, Titus Gurgulescu, Diana Cheregi, Vasile Cojocaru, Ana Mirena, Liviu Manolache, (T. Dramatic), prof. Silvia Miclea şi prof. I. Pava- cenaclul Consiliului Judeţean al sindicatelor din Timişoara, Elena Axinte – folk, Victor Imoşanu şi Fritz Braun (T. Fantasio), Ctin Duicu, Maria Nestor, Cristina Minculescu, Valentina Sambra – actori, umoristul Ctin Iuruc, scriitorii Ana Blandiana, Irina Grigorescu, Mihai Negulescu, Darie Novăceanu, Corneliu Sturza.

- Recital poetic – Petru Vălureanu, Marian Ilie, Cristinel Pricop, Nelu Enache, Mircea Lungu, Sorin Roşca, Marin Măndescu, Ştefan Cucu, Cătălina Cucu, Geo Vlad, lt. Anton Gagiu, Valentin Donici – proză scurtă, Ctin Ghiţă – poezie, I. Atilla – proză scurtă, Marin Porumbescu, Şt Balaci, Virgil Bostănaru, Petru Vălureanu, Steluţa Ispas-Sohan, Şt Cucu, Val Liubici, Aurora Pordea, Şerban Gheorghiu, Hortensia Theodorescu, Radu Şuiu, Ion Râşnoveanu.

- Concursuri:

Concursul interjudeţean de poezie patriotică „Panait Cerna” – Tulcea.

Distincţie – Cătălina Creţu.

- Concursul interjudeţenbsp;an „Partid, coloană infinită a ţării” – Buzău.

Luiza-Stoica Balica- premiul I.

- Concurs publicistic – „Partidului – gândurile şi faptele noastre”.

Reportaj – premiul I – lt-maj Vasile Mizdrea;

Poezie – premiul II – lt. maj Anton Gagiu.

- Concurs de creaţie publicistică „Anii tinereţii, ani ai angajării patriotice şi revoluţionare” –

premiul I Lt maj Nelu Enache.

-„Partidului – gândurile şi faptele mele” : lt. Anton Gagiu – premiul I.

-„Cântarea României”, faza naţională: Lt Cristinel Pricop- premiul III, Luiza Stoica-Balica – premiul IV,

- concursul şi festivalul interjudeţean de poezie „Nicolae Bălcescu” – Rm Vâlcea: Marian Ilie – premiul Suplimentului literar-artistic al „Scânteii tineretului”, Mircea Lungu – premiul Studioului de radio Craiova,

- Spectacole de muzică şi poezie „Din lirica mării”.

- Publicări:

GEO VLAD

Dorinţa ţării

Pământul geme surd de-atâtea arme,

Amintirile noastre tot ne mai dor,

Conştiinţele-făclii se ridică să sfarme

Elementele morţii din al vieţii decor.

Viaţa cheamă patetic pe întreaga planetă

Războiul să iasă din al lumii dosar,

Eroi să avem doar în muncă şi-n arte,

Mondo umano, din hotar în hotar!

Republicii, la mulţi ani!

Cuvintele ne vin din nou pe buze

La o apropiată sărbătoare

Ce pentru toată ţara este muză

Într-o profund-frenetică lucrare

Mereu suntem datori să-i spunem cântul

Pământului pe care ne-am născut

Şi să-mbinăm speranţa şi cuvântul

Cu dorul ţării care ne-a crescut.

Eşti tânără şi plină de putere,

Republică de oameni şi de vise,

Trecând peste necazuri şi durere

Îţi proiectezi destinele precise

Spre mult-visatul nostru viitor

Ce-l plămădim cu fapte de titani

Cu inimă, cu minte şi cu dor,

Republică Română – „La mulţi ani!”.

Urare simplă

Un buchet uriaş – cât pământul – de flori

Aş dori să vă dau şi, cu el să vă-nchin

O urare eternă, vouă, mame, surori,

Soţii dragi şi fiice – al iubirii destin.

Mereu tinere fiţi, cu încredere-n vis,

Să vă creşteţi copiii sub un soare senin –

Pe pământ şi în pace, omenesc paradis

Învăţaţi-i să-nalţe în anii ce vin.

Darul inimii mele primiţi-l prinos

Al anilor mei, aşternându-vă flori,

Viaţa fie-vă zâmbet cald, luminos,

Vouă, mame, şi fiice, şi soţii, şi surori.

Gând de pace

Ostaşi ai conştiinţei milenare

Cu rădăcini adânc înfipte-n vreme.

Noi apărăm boltirea viitoare

Şi scuturile desenate-n steme.

La hora mare să chemăm bătrânii

În trilul avântat de ciocârlie,

Să ne clădim din veac în veac gorunii

Pe multimilenara noastră glie.

Izvor de apă vie în fântână,

În inimă acelaşi tainic dor

Ce a făcut din Patria Română

Simbol de pace, viu, sub Tricolor.

Să treacă tinereţea-n calendare

Cu chipul ei adânc-fremătător;

Ostaşi ai conştiinţei milenare,

Scut brav al ţării – azi şi-n viitor!

MIRCEA LUNGU

Poem

Orizontul se prăbuşeşte

descătuşat de indiferenţă

în nervurile proaspete

ale plajei...

tulburată, întinzi mâinile

şi păsări se aud

înălţându-se deodată

din suflet, în timp ce

poemul naufragiază

pe buze...

Amândoi

Amândoi şi nisipul

fierbinte urcând în galop

de la glezne până peste

genunchi, de la brâu

până peste umeri, ca o

sabie trecută prin pâlnia

unui vulcan...

amândoi şi marea

rănindu-ne blând cu

incandescenţa ei de mătase

astfel că ecoul chemărilor

devine o lebădă pe care

n-o mai putem chema

înapoi...amândoi învăluiţi

de aceste lănci de lumină...

Flaute albastre

Cu gesturi moi

tu te îndrepţi spre mare,

clipa devine

un fluture în soare,

lubrifiant

al sufletelor noastre

muncite azi

de flaute albastre...

şi marea gestul

ţi-l limpezeşte parcă

în timp ce suie

Copilăria-n arcă...

RADU ŞUIU

O poezie de dragoste

Voiam doar

Să văs din nou sudul

Prăvălindu-se dincolo de retine,

Acolo unde mi s-a părut întotdeauna

Că eşti cea mai tu,

În limanul cu stufuri

Unde prietenii dorm pe lungi trunchiuri deja putrezite,

În limanul cu măgari blânzi şi înţelepţi

Cugetând după garduri pitice.

Atât vioam,

Să descopăr

Taina cerdacului suspendat

Între adevăr şi memorie,

Unde merii se juraseră să se îngroape în floare.

Peisaj

Tot mai rarii flamingo stau o clipă şi pleacă.

Acolo unde erau nuferii

Creşte umbra caldă,

Tulpini dulci se descompun în arome

Mai otrăvitoare decât limbile viperei.

Balta aceasta o port cu mine

Aşteptând zâne sinucigaşe.

Ştiu dinainte şi surâd fără ură

Când îmi strigă „ajutor!” din smârcul verzui

Care stă să le-nghită.

Le salvez imediat ( nu-mi place să port şi cadavre cu mine)

Şi le spun: Vedeţi? La tot pasul te poţi prăpădi fără vină!

Adio!

Şi vocea-mi capătă un iz de rugină.

Bărbaţii

Aşa ni se năruie anii

Ca nişte grămezi de jăratic

Sătui de călduţe litanii,

Tânjim dup-un cer mai sălbatic.

Să-l batem din goană cu suliţi,

Potopu-i să-l bem în mari cupe,

Pe fulgere lungi, ca pe uliţi,

Tăcerea-i s-o-ncepem a rupe.

Mai facem un foc în pădure,

Mai frigem vreun miel la proţap,

Stau lupii cu limbile sure

În jur, dând alene din cap.

Noi facem pastramă de visuri

Şi-al naibii negoţ încropim

Prin vechi hardughii, iarmaroace,

Duhnind a târziu şi-a sublim.

Şi, veseli, ne-ntoarcem la codri,

Cu albe femei la oblânc,

Şi-n sufletul nostru se zbate,

Se-nvolbură timpul adânc.

La locul meu

Ce limbă slobodă eram

Şi cum ştiam din frunză cântul,

Cu ce viteză-nconjuram

Cuprins de patimă, pământul!

Ce ghes aveam la fruct oprit

Şi la desferecat icoane,

Să-l văd, acolo, ghemuit,

Pe Dumnezeu, printre piroane.

Dar astea le făceam pe când,

Cu-o dragoste neprefăcută,

În fulger mă dădeam, şi-n vânt

După o taină ne-ncepută.

Acuma, serios şi demn,

Scrobit şi cu cravată neagră

Mă-nchin şi laud la un semn

A lumii crâncenă pelagră.

Aplaud, înţelept şi tare

Preocupat de tot ce fac,

Minciuna plină de candoare

Şi bâiguielile îm frac.

Ca o omidă ruşinată

Sub talpa grea a unui zeu

Care pretinde că mi-e tată,

Sunt un poet la locul meu.

Viziune

Poetul stătea trist mai la o parte

Şi zarva de cuvinte ostenite

Îl asurzea cu zvonurile-i sparte,

Cu zgomotul de-alămuri ruginite.

Vedea poetul apele dintâi

Şi tot aşa, cele dintâi hotare

Şi-avea un rege trac la căpătâi

Şi geto-daci, o mare, la picioare.

Privea cum trece-ncet, prin timp, Poporul

Ducând pe umeri – semn de măreţie –

Trecutul tot, prezentul, viitorul,

Din veac în veac, spre-o altă Românie.

VASILE MIZDREA

Grănicerii

Ei sunt prezenţi în roua dimineţii

La Dunăre şi Mare, în piscuri de Carpaţi,

Păşesc cu demnitate-n liniştea potecii

Cu arome-mbălsămate din cetină de brazi.

Pe umeri poartă liniştea cetăţii

Şi păstoresc durata ei în veac.

Sunt santinele-n vatra Mioriţei,

Moştenitorii gloriei de dac.

Când dormitează nuferii-n ostroave

Şi grâul se dezmiardă-n bobul lui măşcat,

Atunci vibrează-n bronzuri eroicele fapte

Legând eternitatea pe-un nume de soldat.

Încinge brâul viu înveşmântând destine

Ce urcă în coloană sub ochiul loe sever,

Ca zilele de mâine să fie mai senine,

Ca pacea să rodească sub românescul cer.

Grănicerul

Privirea-i poartă căldura

ce coboară din câmpie

pe un timp supus în veghe

sub pleoapa Pontului Euxin.

În adâncurile albe,

străluminate de oesemintle străbunilor,

priveşte începutul neamului

în care tremură buza iubitei

pe-o gură de amforă dacică.

În cântecul etern al mării,

când zborul de lufar

peste năvoadele prinse în zori

mai dăinuie încă,

tăcerea lui e jurământul solar

de-a nu lăsa ierburi tălăzuite

şi stihii despletite

mânate de nestrunitele vânturi,

pe malul – nins de luceferi.

La Poarta Ţării se aşează,

pe epoleţii lui,

cârdurile de fluturi

care inundă belşugul

copt îm infinitul luminii.

Jurământ

Depunem legământul de credinţă ţării,

Încrezători în zilele-i curate

Ca să purtăm cu ei acelaşi nume

Carpaţii radiind de sănătate.

Noi astăzi libertăţii poporului jurăm

Să primenească-n şesuri cerul azuriu

Ca prin vrerea dârză patriei să-i dăm

Trupul nostru – munţii, gândurile – râu.

E legământul nostru cu cei ce nu mai sunt

Şi cu prezentu-n care inima ne bate

De-aceea ne pulsează prin vine acest pământ

Hotărnicindu-i veacul de-acuma cu dreptate.

În sufletele noastre simţim văpaia lină

Şi arde de iubire ţara când jurăm

Pentru libertate, pace şi lumină

Pentru fraţii noştri, pentru că suntem.

AU MAI PUBLICAT

Anton Gagiu Pe tine te cânt

Cântecul ce ţi-l spun

e naşterea mea

într-un câmp de hore,

într-un răsărit

ce rostogoleşte

soarele spre noi,

oşteanul cu arma

la oblâncul dorului.

Cântecul ce ţi-l spun

e o inimă

din care se adapă

izvoarele ţării

pieptul tău,

oşteanule,

e un munte

în care se reped apele

îmbătate de frumuseţe,

mâna ta – harfa

pe care o naşte

cântecul meu...

Nebiruit oştean,

pe tine te cânt!

Costin Antonescu Înserare

Iată, vin turmele culcate pe-o ureche

Azi a fost busuioc şi iasomie la masă

Bărbatul plămădit dintr-o blană de urs

Uite că s-a-mpăcat cu mireasa lui veche.

Mai cad şi astăzi turmele peste dealuri de foc

Şi din pământuri cresc şerpi curioşi ca tămâia

Miroase a-ntoarcere-n ţara întâia

În care, din coate, copii, cerem loc.

De unde ne vine o cinste şi-o hrană

Cerută şi noaptea cea albă din noi?

Mirosim cu mănuşi de mătase gunoi

Plămădit dintr-o stână fără prihană!

Nu cumva, iar mergând, paşii noştri din somn

Tot trecând prin sălaşul unui câine de pază,

Lasă cerul, crescut dintr-un abur de oi,

Să se crape şi ochiul unui zeu să ne vază?

Emil Suciu Poem pentru fiii mării

Cât de adânc şi limpede măsoară

talazurile gândurile noastre,

de parcă un destin prielnic ară

pe faţa ţării lacrimi albastre.

Vedeţi prea bine-n palmă chipul văii

ce v-a-nvăţat ce-i dorul de departe,

acum sunteţi de-a pururea flăcăii

stăpâni pe viaţă şi stăpâni pe moarte.

De-aş vrea să ştiu cetăţile din care

vă-ntoarceţi mai frumoşi ca dintr-un templu,

ar trebui să îmi culeg o floare

pe care-n ochii voştri s-o contemplu.

Degeaba mi se spun refrene calme,

misterul vostru nu se află-n ele;

aveţi, desigur, bătături în palme,

dar ştiu c-aveţi şi bătături în stele.

Lăsaţi-mă, deci, să vă stau de veghe

- cântându-vă, să vă fiu scut de floare -

şi cu un ultim gest de mii de leghe

să vă aştern poeme la picioare.

Cristi Pricop Numai aici

Trece o pasăre şi mă întreabă:

unde este ţara ta, om bun?

Vine pe sub flori un străbun

şi-mi şopteşte: aruncă-ţi lacrimile în

iarbă ,

şi rămâi cu fruntea curată

printe nori şi alte cutremurături.

Trece o pasăre luminată,

şi-mi propune să facem schibm

de stări.

Nu vreau, pasăre dragă, eu rămân

lipit de pământ ca o frunză udă,

şi măcar nu te invidiez, şi-ngân:

numai pe acest pământ sufletul meu

asudă...

1984- 1985

- Au publicat: Radu Şuiu, Ion Râşnoveanu, Gh Teugea, Mircea Lungu, Virgil Bostănaru, Anton Gagiu, Amelia Doiciu, Steluţa Ispas, Marian Ilie, Valentin Donici, Nicolae Necula, Cristi Timofte, Cristi Pricop, Geo Vlad, Nelu Enache, Cătălian Cucu, Luiza Stoica-Balica, Ionel Ţârcă, George David, Vasile Mizdrea, Ana Ruse, Nina Vodă, Nelu Enache, Ovidiu Dunăreanu, Geo Vlad, Radu Şuiu, Vasile Mizdrea, Dragoş Raţiu, Ion Bică, Ioan Florin Stanciu, Ananie Gagniuc.

- Publicaţii: Luceafărul, România Literară, Flacăra, Amfiteatru, Tomis, Cronica, Viaţa militară, Scânteia tineretului, Apărarea patriei, Db nouă, Litoral,Tomis, Orizont, Flota patriei, Rev sanitară militară, Navigatorul, Marina, Îndrum cult-artistiv din armată,

- Evocări: Ion Bădică - 100 de ani de la apariţia volumului „Poesii” de M. Eminescu, Vladimir Bălănică – 175 ani de la naşterea lui Vasile Cârlova, Gabriel Rusu – Un imperativ al marii creaţii – contactul permanent cu viaţa, Ovidiu Dunăreanu – Momente din istoria începutului cărţii româneşti,

- Gabriel Rusu – „Poetul luptei cu inerţia – Nicolae Labiş ”, conf dr Ion Bitoleanu şi lt dr Valentin Ciorbea – „2500 de ani de la prima atestare documentară a luptelor purtate de geto-daci cu perşii”, Gabriel Rusu – „Anul literar 19 style=85. România – ţară a păcii”.

- Debut Literar: Teofil Vieru – poezie, student IMM „Mircea cel Bătrân”, Valeriu Lucaci – proză SF, lt maj Dragoş Raţiu – poezie, Ionel Ţârcă – poezie, Ovidiu Badea – proză, Ion Bică – poezie, Adrian Lungu , IMM „MB”- poezie, Costin Antonescu – proză,

- Recitaluri: Sanda Ghinea, Cristi Pricop, Marian Ilie, Cătălina Cucu, Val Liubici, Geo Vlad, Şt Balaci, Virgil Bostănaru, Daniela Bosânceanu, Nicolae Caratană, Aurel Dumitrescu, Amelia Doiciu, Şerban Gheorghiu, Marin Porumbescu, Arthur Porumboiu, Mircea Lungu, Florin Pietreanu, Sorin Roşca, Radu Şuiu, Daniela Vintilescu, Eugen Lumezianu, Vasile Botta, Nicolae Necula, Valentin Donici, Hortensia Theodorescu, Gh. Harabagiu-Haru, Eugen Lumezianu, Anton Gagiu, Gh Teugea, Luiza Stoica-Balica, Geo Vlad, Ana Ruse, Liviu Vişan, Vasile Şelaru, Gabriel Rusu, Valdimir Bălănică, Ştefan Cucu, Ileana Jean, Lavinia Dumitraşcu, Ion Dragomir, Radu Şuiu, George Mihalcea, Dem Diaconescu, Costin Antonescu, Victor Corcheş, Liliana Lazia,

- Invitaţi: actorii Niky Popescu, Valeriu Petcu, Nae Ivănescu, Fritz Braun, Elena şi Titus Gurgulescu, Ilie Gănţoiu, Vitor Axinte, Aida Abagieff, Diana Cheregi, Jean Ionescu, Longin Mărtoiu, Mariana Cercel, Vasile Gherghilescu, Emil Bârlădeanu, scriitorii Nicolae Dragoş, Doina Păuleanu – Muzeul de artă, dr. Ion Porumb - IRCM, soliştii Magda Nadriescu, Artemie Cojocaru şi Maria Dorobanţu – T Liric, Mariana Butnaru şi Elena Axint – folk,

- Recitatori: Leonard Iorga, Costel Iuruc, Lili Sterian, Vasilica Buică, A Lăzăroiu, Vali Şerban, Ion Budileanu, Florin Chelaru, Nelu Hodor.

- Concursuri: - concursul „Poesis” Constanţa, ed II - Ana Ruse: premiul revistei „Steaua”, Lavinia Dumitraşcu – premiul revistei „Orizont”, Ion Roşioru – premiul redacţiei publicaţiilor pt străinătate, Mircea Lungu – premiul „Poesis”,;

- concursul interjud de poezie „Panait Cerna”, Tulcea – Anton Gagiu – premiul rev „Tomis”;

- concursul literar interjud „Poesis” Cta – Lavinia Dumitraşcu – premiul rev „Tomis”, Mircea Lungu – premiul Com Jud Cta al UTC,.

- concursul de poezie „E tinereţea noastră partidului datoare” organizat de Rev „Viaţa mil” : menţiune – lt maj Anton Gagiu, elev cap Ovidiu Purdea, lt maj Maricel D. Popa.

- Colaborari: T Dramatic, T Liric, T R Fantasio, Bibl jud, NAVROM, Cenaclul „Eveniment”, IŞcolar Cta, cenaclul literar „Jean Bart” – CA Mangalia, Bibl jud, IMM „Mircea cel Bătrân”, SC Maistri mil de marină, LMM „AI Cuza”, cenaclul „Poesis” Cta, Muzeul de artă, Muzeul de Istorie Naţională, MMR.

1986- 1987

- Au publicat: cpt Vasile Mizdrea, lt. maj Ananie Gagniuc, lt.col Ctin Oprea, col. dr Nicolae Necula, Costin Antonescu, Victor Corcheş, lt maj Anton Gagiu, Liliana Lazia, Şerban Gheorghiu, Nicolae Em Vârgolici, Gh Harabagiu-Haru, Eugen Lumezianu, lt maj George Mihalcea, Valentin Donici, Virgil Anton Gagiu Bostănaru, Ion Roşioru, Ovidiu Dunăreanu, Arthur Porumboiu, Geo Vlad, Fatma Sadâc, Ion Dragomir, Radu Şuiu, Nelu Enache, Dan Jugănaru, Cristi Timofte, Hortensia Theodorescu, Gabriel Rusu, Petru Vălureanu.

- Publicaţii: La datorie, Flacăra, Db nouă, Tomis, RO Literară, Litoral, Rev Tomis, Viaţa Militară, Îndrum Cnbsp; ult-artistic din armată;

- radio.

- Conferinţe, expuneri: prof. Gh Dumitrtaşcu, dr în istorie- istoria patriei, Marin Porumbescu – „Marea Neagră în folclorul dobrogean”; Dr Ion Porumb de la IRCM – „Marea Neagră –sursă de materii prime şi industriale”; Catedra de limba şi literatura română de la LMM „AIC” – Mihai Eminescu – luceafărul poeziei româneşti, Panait Istrati, Ion Minulescu, Jean Bart ,catedra de limba şi literatura română de la lic Navrom – „Lucian Blaga”; Ovidiu Dunăreanu – „Octavian Goga”, catedra de limba şi literatura română de la IM „MB” – medalion literar dedicat lui George Dan, Cam Ctin Iordache – istorie mil şi navală, Cam George Petre – tradiţii navale româneşti, istorie militară,CR1 Gh Cioenaru , conf univ dr Ion Bitoleanu, CR1 Nicolae Petrescu, CR1 Emanoil Ţigănaş, Ion Bădică, Ştefan Cucu, Jean Badea, col (r) Dtru Codrea, prof Dan Jugănaru – „M. Eminescu – luceafărul poeziei româneşti”, Petru Vălureanu, Ctin Dtru Zamfir (dir Bibl Jud) şi Ctin Novac: Rolul cărţii în perfecţionarea preg prof a oamenilor muncii, lt maj Edmond Cracsner: căi şi metode moderne de educare a tinerilor, Nistor Bardu, Eugen Vasiliu, Costin Antonescu, Vladimir Bălănică,

.- Debut literar: eleva Ghiuler Bolat – poezie, Sofia Vernescu-Butuc- proză, Tina Cruzi – poezie, Daniela Bosânceanu – poezie, Vasile Mogoşanu – poezie, sg maj Paula Culea – poezie, lt George Mihalcea- proză, Vasile David – proză, Valentin Sgarcea – proză, col Ioan Roman – teatru, Costin Antonescu – proză, CR1 Gh Cioenaru – poezie,

- Recitaluri: lt. maj Ananie Gagniuc, Ctin Novac, Arthur Porumboiu, Virgil Bostănaru, Geo Vlad, Sorin Roşca, Nistor Bardu, Valeriu Liubici, Steluţa Ispas, Daniela Vintilescu, Val Donici, Cr Pricop, Petru Vălureanu, Cr Timofte, Ştefan Cucu, Luiza Stoica-Balica, Florin Pietreanu, Puiu Enache, Victor Corcheş, Maria Wild, Sorin Beiu, Nicolae Motoc, Hortcenterensia Teodorescu, Şerban Gheorghiu, Nicolae Em. Vârgolici, Ion Dragomir, Ovidiu Dunăreanu, Radu Şuiu, Costin Antonescu, Ana Ruse, Liliana Buda, Nicolae Motoc, Gabriel Rusu, dr Nicolae Necula, Vasile David, Lavinia Dumitraşcu, George Mihalcea, Ghiuler Bolat, Iuliana Pană, Ileana Jean – proză.

- Radio: Virgil Bostănaru, Şerban Gheorghiu, Hortensia Theodorescu, Ana Ruse, Eugenia Vâjiac, Radu Şuiu, Mircea Lungu, Val Liubici, George Mihalcea, Geo Vlad.

- Invitaţi: Scriitorul Radu Teodoru, scriitorul militar Ion ArMsoNormalamă, pianistul Harry Tavitian, Niculina Cârstea, Floenţa Marinescu, Emilia Ciurdea şi Victor Axinte de la T Liric, Eugen Vasiliu.

- Recitatori: AL, Vali Şerban-Gheorghiu, Odeta Matieş, Dragoş Raţiu, Gabriela Miron, Lucica Chircă, Lili Sterian , George Mihalcea, Florin Chelaru, Nelu Hodor, Ion Budileanu, şa.

- Concursuri: etapa republicană a FN „Cântarea României” – creatorii cenaclului au obţinut 7 titluri de laureat: Steluţa Ispas şi Cristi Pricop – poezie, Nic Em. Vârgolici, A. GMsoNormalagniuc şi Val Donici – proză, Geo Vlad – montaj literar şi placheta colectivă „Dobroge, pământ de aur”,

- Colaborări: Căminul cultural şi biblioteca din com Mihail Kogălniceanu, Muzeul Marinei Române, Cenaclul „M. Eminescu” al CCS Cta, Spitalul Militar, Cenaclul „Mlădiţe dobrogene”, Cenaclul „Ovidius” al rev Tomis, Şs Mil de maiştri de marină, Bibl orăşenească Hârşova, Cenaclul „Duiliu Zamfirescu” Hârşova (tabere de creaţie), Bibl Jud (Clubul artelor), Studioul artei tinere „Eveniment”, NAVROM, CA din M. Kogălniceanu, CCD, Cenaclul de cultură şi artă „Mihai Eminescu”, din Petrova, nbsp;Maramureş,

- Ciclul „Scriitorii români şi marea”, „Luna cărţii la sate”

PUBLICĂRI 1984 - 1987

ANA RUSE

Doar tu

Mare, doar tu

nu îmbraci hlamida

prăfuită a timpului,

deşi peste tine arborii cerului

îşi rumenesc roadele

seară de seară,

veac după veac.

Tulburătoare şoapte

ne trimiţi nouă,

celor ce stăm într-un

frumos echilibru.

Marină

Mare,

tăcerea îţi scrie

versuri de dragoste

pe nisipul fierbinte.

De teamă,

se frânge un zbor

uitat cândva

în caruselul stelelor.

Mare,

tânjeşti să-ţi sprijini valul

de tâmpla înmiresmată

a florii de ciraş.

Poema patriei

Tu, patrie, ne porţi prin vreme

iubind statornic precum munţii,

muncind pământul din poeme,

sun roua limpede a frunţii.

Cu tine praguri milenare

le trecem şi răzbim în toate,

păzind incintele solare

şu noul vis de libertate.

Tu, patrie, rosteşti poemă

trăirii de văpaie, vie

prefigurând în cărţi şi-n stemă,

heraldic semn de omenie.

Dor de ţară

Păduri, poienile cu flori,

în mari metope mă-nconjoară

şi de-aşi pleca de mii de ori

hotarul mă cheamă, ţară!

Totemic mă aprinzi în flamuri,

mă nasc în dorul meu de tine,

cu braţe-nsevuite-n ramuri

şi-n răsărituri carpatine.

Lovesc cu stele de cuvinte

asizele ca un ecou,

pe care suie gând fierbinte

spre piscul unui secol nou.

Conturul patriei

Tapla mea calcă sfielnic

să-ţi simtă respiraţia reavănă,

să prindă puteri.

Alături de inima seminţei

bucuria mea visează

culorile primăverii,

cămările toamnei,

limpezimea cerului

deasupra omătului.

Talpa mea desluşeşte

întăritoare semne urcând spre noi

în efluvii înmiresmate

dând viaţă pietrelor de hotar

într-o perenă horă

pe conturul patriei.

ARTHUR PORUMBOIU

Linia vieţii

Patria nu-i doar lapte şi miere,

nu-i numai zvâcnirea din ochii tineri,

nu-i numai straturile-aurifere

şi stâlpii luminii în calde susţineri,

ci şi iluminarea-n eon,

şi bucurie investită-n luptă,

şi sevă dulce născând în pom

linia vieţii neîntreruptă!

Şi nu ne dă Ea secunda fierbinte

dacă nu ne zidim în conturu-i de oţel şi crizanteme,

dacă nu-i ocrotim sfintele-oseminte

şi dacă nu-i ocrotim lumina-n poeme.

Aici

Aici, la noi, e o dulce lumină

ce nu poate fi ruptă

şi târâtă în tină!

Fiecare este: soldat în luptă –

apărând-o cu ochii, cu mâinile şi clare

se nasc secundele ei

cum spicele blonde în soare.

E are ceva din mireasma ce ocroteşte

blândul contur,

are ceva din sânburele izbăvitor

şi ceva din libertatea păsărilor luminând în azur.

Şi nu ne arde întunericul greu

atâta timp cât Ea este în noi, , şi noi suntem în Ea

precum fecunda incandescenţă în stea!

Pe dealurile dulci

Pe dealurile dulci strugurii străvezii

ne amintesc: încă o vară

am fost fertile făclii

şi-am apărat cu ele conturul tău, Ţară!

Încă un anotimp invadând în lume

cu fosforescentă lumină şi incitante arome,

ne-au arătat: moartea pentru noi n-are nume! –

suntem mai durabili ca pilonii anticei Rome.

Aici, pământul ne apără!

Şi noi ştim s-apărăm cum soldaţii stindardul de luptă.

În fiecare este flacără

şi veghe neîntreruptă.

GEO VLAD

Gânduri de pace

Cu fermitate astăzi ne dorim

Să crească liber grâul pe ogoare

Şi păsările libere să zboare

Pe cerul fără nori, cum îl iubim !

Din A.B.C.-ul zilelor de azi

Ce-l descifrăm sub florile de tei

Să-mpodobim cu vers mileniul trei,

S-aducem în cămin aromele de brazi.

Cu gândul şi cu sufletul senin

Prin muncă să îmbogăţim planeta,

Să scoatem din dicţionar „racheta”

Cu fermitate astăzi ne dorim !

Urare ţării

S-a-mbrăcat pământul cu zăpadă

Albul înveleşte iară glia,

Doerul se revarsă în cascadă

Peste case, peste România.

Vremea bucuriilor de iarnă

Pentru oameni ce muncesc cu drag,

Vine iar în suflete să cearnă

O urare în al ţării preg.

Pentru mama-ţară, o urare

Oameniloe ei – făuritori –

Să rostim la zi de sărbătoare:

Sănătate! Pace! Soare! Flori!

Marinarii

Argonauţi ai vremurilor noastre

Pe-ntinderile apei – câte sunt –

Ei duc mesaj de pace-n zări albastre

Simbolul libertăţii pe pământ.

De când se ştiu – prieteni cu Neptun

În România îşi găsesc Olimpul

&nmso-bidi-font-weight: normal;bsp; De-aici ei la plecare iau „vânt bun”

Şi tot aici îi veşniceşte timpul.

Ambasadori ai timpului prezent,

Ai dragostei de pace pe pământ

Vă faceţi datoria permanent

Şi apăraţi al patriei veşmânt.

De ziua voastră, toţi ne bucurăm

Realizând noi fapte de titani

Voinici ai mării, astăzi vă urăm

Cu inimile mândre :”La mulţi ani!”

Ţară de dor

Patrie de vis şi de dor

Te-am cântat curat o viaţă-ntreagă

Aripile să le-ntinzi în zbor

În urcuş continuu, ţară dragă!

Visele ţi le-am trăit din plin

Şi-am luptat ca să devină fapte

Peste plaiul nostru carpatin

Revărsat în mări de grâne coapte.

Astăzi te înbraci în haine noi,

Aripile ţi le-nalţi în zbor,

Trilul ciocârliei e cu noi,

Ţara mea de vise şi de dor!

GEORGE DAVID

Furt

Te uiţi în oglindă

şi oglinda se prelinge în tine

şi tu te prelingi în oglindă

o oglindă priveşte într-o oglindă

şi fiecare se amestecă cu cealaltă

lucrurile trec prin tine

ca printr-o agră

şi tu doar le bagi în seamă

şi cauţi să le citeşti

însuşi globul acesta

trece prin sfânt pântecele tău

matern ş ipatern

din care se naşte clipă de clipă

e un furt de idee virtuală

prin care te îmbogăţeşti continuu

şi cu o generozitate necesară

îl îmbogăţeşti şi pe păgubaş

prin furt binecuvântat

îţi ascuţi unghia privirii

cu care îţi tai potecă

pentru cei care vin din urmă.

Rochia ta este un flamingo

rochia ta este un flamingo

şi tu te ascunzi în ea

prelingându-mi-te printre degete

a trecut acel timp

când eu eram deget şi tu unghie

acum suntem despuiaţi unul de altul

şi nu ne temem de noi cei de azi

ci de cei care vom fi

albul rochiei tale

anunţă un verdict definitiv

oglindind defileul gata să se nască

şi să şerpuie rece printre noi

Pe ţărm

pe ţărmul de nisip şade un orb

gârbovit de scurgerea apei

şi de nostalgia pletelor pierdute

sau pe care credea că le pierduse

nu-şi mai aminteşte dacă în tinereţe

avea întradevăr plete focoase

sau îi plăcea doar să creadă

/divcă ar nbsp;Marinfi fost minunat să le aibă

dacă găseşte pe cineva să-l asculte

şi acest lucru i se întâmplă foarte rar

povesteşte cu duioşie despre şuviţele-i bogate

care l-au făcut un semizeu atunci când le-a avut

sau când credea el că le-a avut

erau vremurile acelea măreţe

când privire îi era pătrunzătoare

sau când credea el că îi era pătrunzătoare

se reazemă de amintirea acastastrălucitoare

care nici n-a fost vreodată altceva decât amintire –

altfel ar cădea cu faţa în nisipul ţărmului

într-o renunţare definitivă

Ce plete rămuroase

Ce plete rămuroase ai, ce plete

ce aripi mult umbroase, vai,

ce deget sfioase

Verzuie apa umple-ne de verde

şi translucidă vrea să ne dezmierde.

Noi, suspendaţi în verdele sublim

plutim sau curgem, curgem sau plutim

Sunt ape-n aer, aernbsp;ul e-n ape

străfulgerează algele pe-aproape

noi curgem la un loc cu-nfiorare

cu peşti, fecioare, gemeni, carul mare

Ce stranie, ce candidă vâltoare.

MIRCEA LUNGU

Poem pentru ţară

S-auzi venind zăpada, mai blândă ca oricând,

Peste câmpia ţării urcată-n respirare,

Şi s-o aduni în palme, şi s-o aduni în gând
Vibraţia-i fierbinte tresaltă sub ninsoare.

Pornească-se colinde din datine străbune,

Copiii noştri aibă luceferi în priviri,

Argintul lor – o taină zidită-n fapte bune

Pe cumpăna luminii se toarnă-n amintiri.

Colindul pentru ţară – hrisov blând de citire

Să-l înflorim într-una, cum ţara înfloreşte

Prin fapte ridicate în peceţi de nemurire

Şi scrise clar prin veacuri, în lume, româneşte.

Poem divin pentru patrie

Doar cu sufletul patria o poţi respira

Cum brazii prin iarnă respiră lumina,

Atât cât s-auzi înflorind rădăcina

Ca un plug prin câmpia ce ne străbătea.

Sunt focuri suprem arzând în cuvinte

Ca semne se carte închise în semne.

Asculţi. Patria ne cuprinde în steme,

Faptă cu faptă, la temelia-i fierbinte.

Poem pentru pace

Apropie-ţi cuvântul de tâmple şi-ai s-auzi

Cum izvorăsc lumini din tainiţele lui,

Cum tu, ca o lumină prin tine însuţi

Sudat de zăcământul de care te pătrunzi

În ropotul rostirii ascunsă între palme

Incandescente fapte, în ale noastre flamuri.

Istoria o scriem fierbinte, zi de zi,

Cu libertatea aspră, vibrând spre-a limpezi

Starea de jertfă îmbobocită-n lanuri

Cât pe sub flori e pace şi râurile-s calme

Apropie-ţi cuvântul de tâmple, mai încoace

Şi-ai să-l auzi în sânge şi-n suflet cum se coace

Bobul de grâu. Apel: să fie-n lume pace !

Aici e ţara mea

Aici e ţara mea,

trup unic de grâu şi veşnicie,

de milenii sorbind

cu inima aburul zeiesc

al mâinilor trudind

deopotrivă la dezvelirea

fierului şi-a pâinii...

Aici a-nfrunzit raza

pe spadă şi braţe de domni,

a căror cetate de scaun

s-a numit cu credinţă

Conştiinţa aceleiaşi seve

rodind statornicie.

Vazduh vibrând de miresme,

mirifică, repetată, chemare,

patrie a mea, unde mai presus

de orice,

te ţii ţie însuţi stăpân.

Şi fiecare fir de iarbă,

arbore sau floare

o fibră din sufletul tău

se numeşte –

liant al aceleiaşi iubiri.

NINA VODĂ

În seara asta

În seara asta vom bea

Cu ochii umezi

Eu voi povesti despre

Uliţele îmburuienate

Despre dealurile cu arini

Şi ţăranii trecuţi

Tu vei povesti despre

Bunicile din Valea Frumoasei

Vom bea cu ochii tot mai umezi

Vorbind mai mult, neascultând

Prin fum găsesc pe faţa ta

Fâşii subţiri din blândeţea de odinioară.

Tabloul de iarnă

Se vând flori nemuritoare

Toate maşinile duc acasă

În geamuri vremile – aburesc

Pe şosea copii

Imitaţie la clasicul săniuş

Monologul mamei

Se desfăşoară

După lexicul familiei:

Ce repede a trecut timpul

Nu mai văd să bag în ac

Şi mâine va fi azi

Mai devreme de opt.

Seceriş

Seceram până nu era ziuă

Roua dezlemnea tulpini

Când soarele izvora

Tolăniţi pe snopii jilavi

Nu cred că ne gândeam la ceva

Şfichiuie secera mamei

În mâna adesea sângerândă

Înviind lărmuitoarea arie

A treierătoarelor de rapiţă.

E bine

Mă gândesc că-i bine

Să scuturi, aşa ca mine

De prea puţină noapte

O plapumă de atlas roz

Şi soarele apunând

Prin casa ta

Să te lase

Puţin gânditoare şi tristă

Lustruind o oglindă.

PETRU VĂLUREANU

Ars poetica

Sute de oase şi solzi

într-un singur peşte nu mai

mare decât

degetul mare de la mână

Poetul mănâncă realul

cu înghiţituri mici

îi culege cu grijă oasele

după aceea se nasc poemele.

Umerii soarelui

Te caţări pe umerii soarelui

să poţi vedea

mai departe de-o pasăre

fântâni de nesomn

între gânduri şi inimă

şi mierea ce-ncepe să curgă

prin iarba ta,

păstrează pentru un timp

gustul sărat al victoriei.

nbraci

Tăcerea care suntem

Ne ascundem în tăcerea

care suntem

oricât de zglobii

ne ascundem în mireasma unui tei

înflorit, sau în aurora

boreală a unui sărut

visăm un cotlon al universului

din care să iubim

fără patimă – lumea

dragostea mea, dragoste

Revino

Doreai să fii cea mai frumoasă

ca altădată,

dar albastrul ochilor tăi

s-a spălăcit

mestecenii din lună

nu-i mai poţi întrezări

în părul tău

s-au încâlcit miresme de ienupăr,

de viespe târzie, întărâtatăî

revino

în ziua cea mai lungă din an

RADU ŞUIU

Capăt de dragoste

Parcă ard piane în sobă,

Parcă sunt un tânăr bătrân,

Mai rămân, draga mea, mai rămân

În acest sacrificiu de probă.

Un incendiu simfonic începe,

Se devoră silabe de foc,

Nu avem nici un vis la un loc,

Nici un drum nu se poate pricepe.

Te zăresc uneori când pe mare

Cormoranii dau ţipăt spre zori;

Învelit în vestita-mi paloare

Rămân lord al eternei erori

Tu nu ştii că eu ştii că eu ştiu că eşti vis,

Că eşti umbrei, minciunii asemeni,

Au apus genunchii tăi gemeni,

Orizontul în mine-i închis

Şi corăbii din port nu mai pleacă,

Putrezesc, se scufundă pe rând,

Ci eu stau şi surâd ca să-mi treacă

Şi ascult piane arzând

Ştergere

Ba chiar mai mult de-atât,

Ţi-am uitat dialectul

Nuanţa zâmbetului

Nu mai ştiu câte surâsuri, mâini, deziluzii mai ai

Nu voi mai avea ocazia, în mod sigur,

Să-ţi trimit un album cu vederi din rai

Ţintuită eşti pe cumpăna cântecului,

Cumpănă te-ai făcut

Peste fântâna secată unde vin şerpi la-nserat

(sâsâitul lor ezoteric cheamă drumeţul târziu cu un surâs de-argint)

Ochiul nu pot să ţi-l mai cuprind,

Heraldică rece se strecoară în inimă

Acum, că tot se întâmplă atâtea,

(picură miere din limbile lor despicate)

Această dezagregare nu trebuie să te tulbue

Şi nici faptul că adorm

Cu ţigara aprinsă.

Precum Sisif

Viaţa, precum Sisif, să o aduni

În palmă, încă-o dată şi-ncă-o dată,

Şi-alege anii răi de anii buni,

Partea de vis de partea vinovată.

În teascul minţii să aduni lucid,

Tot ce-a rodit în tine mai frumos,

Să porţi cuvinte care nu ucid,

S-o iei spre veşnicie iar, pe jos.

Să-nghesui într-o clipă dilatată

Timpul târât de melcii nerăbdării,

Treptele, lupta, gustul disperării,

Izbânzile şi neuitarea toată,

Într-o străfulgerare să-nţelegi

A nu ştiu câta oară care-i preţul

Acestei clipe rare şi întregi –

Han iluzoriu-n care, trist, drumeţul

Se-opreşte doar ca să pornească iar

Sperând că poate data viitoare,

Pe undeva se va ivi un far,

Un vis real, o poartă, sau o mare.

Un loc ştiut numai de fiecare

Acolo-i iubirea unde uscatul şi apa

se macină trist zămislindu-se iar,

unde anii sunt nisip argintiu, unde

seara, amintirile-şi caută-un port în zadar;

Se-apropie-ncet ca nişte corăbii

cu femei despletite drept căpitani,

ancore de flori ruginite coboară-n memorie

păsări fără umbră ţipă-n platani

Acolo aerul se numeşte durere

lumina e-un joc de reflexe târzii,

dintr-acolo nu se mai aude decât

conturul şters al unei melodii.

SORIN ROŞCA

Transparenta efigie

Vin de la muncă ostenit

şi trec prin respiraţia ta

ca printr-o cămaşă de nuntă.

Nu încerca să afli

cât din mine s-a mai stins peste zi.

Nu încerca să afli

câtă pulbere de aur ascunde acest surâs

şi câtă ţărână.

Umbra mea coborând

aprinde lanul cu maci

agăţată sub cerul adolescenţei,

aripa şoaptei tale ascunde un cuib diafan,

înlumina mistuitoare.

Jurnal de bord

Imaginează-ţi mutra mea după o tură de noapte

valsând printre fluturii galbeni ai sudului,

stolul figurantelor municipale

spânzurat pe ceafa umedă a dimineţii

sugerând întoarcerea lebedelor,

imaginează-ţi periferia colbuită, cu solzii zbârliţi

lătrând aiurea umbra lunii stinse

şi toate câte sunt şi vor mai fi de amintit

după aceastp viaţă-n circuit

pe malul unei ape necuprinse.

Imaginează-ţi că suntem doi necunoscuţi

într-un autobuz imens şi gol,

glorie, păun îndopat cu neon,

sabie nepăsătoare deasupra frunţii mele încoronate.

Trăiesc uneori în pierdere

după bunul obicei al pământului,

plătind cu vârf şi îndesat fiecare poem,

şi nu-i o întâmplare dacă prin tâmpla mea

înaltă cât fereastra unei ţări de iubire

colţul ierbii urcă spre voi

şi cheamă sămânţa, şi îndeamnă sângele tânăr

să rupă zăgazuri în nebunească clocotitoare nuntire.

Nu e întâmplare dacă tocmai eu,

cu degete arse scot aur topit

din vâlvătaia stelară a limbii române.

Vis

Era între noi doar o pojghiţă rece

încă nepătrunsă de cuvânt,

erai desculţă şi regină

şi urcai în spirală

către miezul de protocală

al verii viitoare,

iubită de corbul unui ochi al meu

cu coamă de leu

şi de celălalt

mai fără vină,

de închinăciune,

fugit pe umărul tău alb

aburind peste lume.

Cădeau şuierând sfere mov de mărgean

şoaptele arse de glonţul zăpezii,

alergam neclintindu-mă,

te pierdeai enmişcată

spre ţărmul ca un ren împleticit în alge

şi nu era între noi decât o pojghiţă rece.

VIRGIL BOSTĂNARU

Patria-i steaua călăuzitoare

Patria-i steaua călăuzitoare

după care ne orientăm vieţile,

cum tânărul soare

aduce-n suflet şi-n lanuri dimineţile.

şi tot ea ne aduce pâinea caldă, ea însăşi fiind

pâine dulce şi steag al speranţei;

chiar şi-n poleiul de argint

ce luminează toamna în pomi,

e un semn al ei;

Patria suntem noi

bucuria, ca aroma-n strugurii grei.

Pacea copiilor

De aer şi de arbori au nevoie,

de toamne obosite de bucate,

de zarea unde se arată zborul

hulubului;

de cerul meu zâmbind.

De lapte au nevoie şi de miere

şi de urarea noului colind;

de casa unde suie calm lumina

ferestrelor spre care mâini întind.

De ţara caldă ca o pâine

Abia ieşită din cuptoare;

de pământul

sub care dorm strămoşii

protejaţi

de iarbă şi de soare.

Remenber

Până târziu pe ceasul gânditor al Mării

se sting lumini;

rătăcitoare raze fug.

Şi-ntocmai cum privirea unui prinţ barbar,

surâsul tău - copil neastâmpărat nbsp;–

mă va preface într-un ecou de turnuri.

Curând voi înnopta sub pletele uitării;

pe sub castani fântânile arteziene

vor picura în colţul unde mă ştiai...

Nebănuind – acolo, jos –

absenţa ta aşterne

văpaia vântului de mai

Vis în amiază

Rămase de milenii în cetate,

cărările se plimbă-n barca lunii;

simt vântu-n plopii mării cum se zbate.

Lângă statui o amforă visează,

coloane albe despletite-n timp

se-ndrăgostesc de mare, la amiază.

Miros a veşnicie cascadele de tei,

vor zarea luminată sub arcade

pe care s-o citească anii mei

AU MAI PUBLICAT

Ion Rîşnoveanu, Amelia Doiciu, Gh Harabagiu-Haru, Fatma Sadâc, Ion Dragomir, Ghiuler Bolat, Ananie Gagniuc, Anton Gagiu, Ctin Oprea, Cristi Pricop, Cătălina Cucu, George Mihalcea, Ion Roşioru, Ionel Ţârcă, Liliana Lazia, Luiza Stoica-Balica, Marian Ilie, Mioara Vineş, Nelu Enache, Nicolae Necula, Rodica Tănase, Şerban Gheorghiu, Vasile Mizdrea, Ion Cornel.

1988 – 1989

- Activităţi: Tabără de creaţie –„CARSIUM” 88 şi 89- Hârşova. Organizator: Centrul Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă – Constanţa (dir. Costin Antonescu): creatori literari şi artişti plastici. Au participat: Arthur Porumboiu, Virgil Bostănaru, Hortensia Teodorescu, Ana Ruse, Vladimir Bălănică, Radu Şuiu, Ovidiu Dunăreanu, Nicolae Em Vârgolici, Lavinia Dumitraşcu, George Mihalcea, Cristi Timofte, Ctin Oprea, Geo Vlad.

- 1989: „Cenaclul cenaclurilor literare” – Cristi Timofte, George Mihalcea, Vasile Mizdrea, Pompiliu Vrînceanu, George David, Valentin Busuioc, Geo Vlad.

- Şezători literare: „Mihai Eminescu” - Nava –şcoală Bricul „Mircea”: Virgil Bostănaru, Sanda Ghinea, Geo Vlad, Ana Ruse, George Mihalcea, Ctin Lămureanu, Ileana Jean, Petru Vălureanu., Nicolae Necula.

UM,

- Recitaluri de poezie: Arthur Porumboiu, Virgil Bostănaru, Ana Ruse, Ştefan Cucu, Geo Vlad, George Mihalcea, Şerban Gheorghiu.

- „Cântec la marea sărbătoare”, „Inscripţii la tricolorul patriei”.

- Luna cărţii la sate: Topraisar, Cogealac, Limanu (1989- Pompiliu Decebal Vrînceanu, Ananie Gagniuc, Sanda Ghinea, Ileana Jean, Ana Ruse, Arthur Porumboiu, Virgil Bostănaru, Şerban Gheorghiu, Petru Vălureanu, Costin Antonescu, George Mihalcea, Ovidiu Dunăreanu, Ctin Lămureanu, Vasile Botta, Geo Vlad), alte localităţi din judeţ. Şezători literare (au citit din creaţiile lor Virgil Bostănaru, Liliana Lazia, Ctin Novac, Arthur Porumboiu, Sorin Roşca, Geo Vlad), expoziţii şi standuri de carte.

- Gheorghe Cioenaru, Ghiuler Bolat – poezie. Ileana Jean, Valentin Donici – proză.

- Şantierul Centralei Nuclearo-electrice de la Cernavodă, Clubul Şantierului Naval Constanţa („La ţărmul mării, la ţărmul petriei „).

- „La pontul Euxin” (Ziua Marinei) – Virgil Bostănaru, Şerban Gheorghiu, Cristinel Pricop, Marian Ilie, Geo Vlad.

- „Cântece pentru Marea Unire”-

- „Republica sub tricolor” – Virgil Bostănaru, Sanda Ghinea, Ctin Lămureanu, George Mihalcea, Vasile Mizdrea, Geo Vlad.

- Ctin Novac, Ion Faiter, Sorin Roşca, Liliana Lazia, Ovidiu Dunăreanu, Geo Vlad.

- 1989: Eugen Lumezianu – proză. Constantin Lămureanu – poezie.

- Centenarul morţii poetului Mihai Eminescu: Virgil Bostănaru, Cristi Pricop, Şerban Gheorghiu, Hortensia Teodorescu, Dan Jugănaru, Iulia Pană, Florica Traşcă, Decebal Vrânceanu, Geo Vlad.

- „23 August 1944 - 23 August 1989, 45 de ani de glorioasă istorie „- Virgil Bostănaru, Şerban Gheorghiu, Hortensia Teodorescu, Mioara Vineş, Gh Harabagiu-Haru, Ctin Oprea, Geo Vlad.

- Conferinţe : „Rolul cărţii în etapa actuală”: Arthur Porumboiu, Constantin Cioroiu, Ana Ruse, Radu Şuiu, Doina Jela, geo Vlad, Ovidiu Dunăreanu, Nistor Bardu.

- Întâlniri cu scriitori: Constantin Banu (Bucureşt), Şerban Gheorghiu (Constanţa).

- Canalul Poarta Albă – Midia Năvodari şi IM”MB”: Vasile Preda, Liviu Vişan, Eugen Lumezianu, Marin porumbescu, Arthur Porumboiu, Hortensia teodorescu, Virgil Bostănaru, Ana Ruse, Ovidiu Dunăreanu.

- clubul Femina al CA: recital „Copii ţării – zâmbet de lumină”, susţinut de Sanda Ghinea.

- Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan-Cuza” – Ctin Novac, Vladimir Bălănică.

- Întreprinderea Cinematografică Judeţeană Tulcea (Mahmudia) : dezbaterea „Ecranizarea – un tip de lectură”- Nicolae Motoc, Vladimir Bălănică, Ovidiu Dunăreanu.

- Comentarii literare: 1988: Pe marginea creaţiilor prezentate. Valentin Donici – proză. Petru Vălureanu – proză. Elena Anton – poezie. Lavinia Dumitraşcu – poezie. Mitriţa Călin (Galaţi) şi prof. Liliana Coman – proză. Cristian Timofte – proză. George Mihalcea – poezie. Florica Traşcă – poezie, Marian Chercheluş – proză SF, Petre Petruş (elev)– versuri şi proză, Mihaela Berghea(elevă)- proză, Mihaela Vizireanu (elevă)- versuri. (Au comentat – Ctin Novac, Nicolae Motoc, Vladimir Bălănică, Arthur Porumboiu, Sanda Ghinea, Virgil Bostănaru, Ctin Cioroiu, Ileana Jean, Cristian pricop, Ion Dragomir, Nistor Bardu,George Mihalcea, Geo Vlad, Lavinia Dumitraşcu.) cpt lt Pompiliu Decebal Vrînceanu – versuri. Gh Tofan – proză. Adriana Cîteia (elevă) – proză („Împreună”. S-au pronunţat: Ctin Novac, Sanda Ghinea, Cti Lămureanu, Geo Vlad, Vladimir Bălănică). Mihaela Rădulescu – poezie.

- 1989: Ctin Lămureanu – versuri, Iuliana Pană – versuri (Ctin Novac, Virgil Bostănaru, Petru Vălureanu, Vladimir Bălănică, Ileana Jean, Sanda Ghinea, Ctin Lămureanu, George Mihalcea, Ovidiu Dunăreanu).

- Florica Traşcă, Ileana Bija, Viorel Avramescu – poezie şi Cristi Timofte, Silviu Vladislav – proză (Vladimir Bălănică, Atrhur Porumboiu, Ctin Lămureanu, George Mihalcea, Sanda Ghinea, Ileana Jean, Petru Vălureanu, Dan Jugănaru, Ana Ruse, Decebal Vrînceanu, Ştefan Cucu, Virgil Bostănaru, Geo Vlad). Ileana Bija – versuri.

Dan Ceazar Mazilu – proză.

- Debut literar : 1988 :Iuliana Pană – poezie. Mihaela Berghea – poezie.

- Apariţii în : Ananie Gagniuc, Nicolae Emanuel-Vârgolici – „Săptămâna”, „La datorie”. Mircea Lungu, Radu Şuiu, Ana Ruse, Gheorghe Cioenaru, Ananie Gagniuc, Sorin Roşca, Ovidiu Dunăreanu, lt Valentin Busuioc, cpt George David, George Mihalcea, – „Viaţa Militară”. „Litoral”: Mircea Lungu, GH. Harabagiu-Haru, Mioara Vineş, Ctin Oprea, Ana Ruse, Valeriu Liubici, Ananie Gagniuc, Gh. Cioenaru, Val Donici;

„Dobrogea nouă” - Mircea Lungu, Val Donici, Dan Jugănaru, Vasile Botta;

„Tomis” – George Mihalcea, Gh Cioenaru, George David, Petre Vlad, Geo Vlad, Ion Dragomir, Hortensia Teodorescu, Nicolae Necula, Virgil Bostănaru, Radu Şuiu, Ana Ruse, Mircea Lungu. 1989: - Constantin Lămureanu, Florica Traşcă;

- Alte: Luceafărul, România Literară, Orizont, Amfiteatru, Cronica, Flacăra, şa (Virgil Bostănaru, Vasile Mizdrea, Cristian Pricop, George Mihalcea, Geo Vlad, George David, Ctin Oprea, Gh Cioenaru, şa).

- 1989: - Revista „Cântarea României” - Virgil Bostănaru, Geo Vlad, Vasile Mizdrea, Gh Cioenaru, George Mihalcea, Hortensia Teodorescu, Sanda Ghinea.

- Lansare de carte:

- 1988: Ana Ruse – „Versuri mici din grupa mare”. Virgil Bostănaru – „Trei în furtună”, Ed. Militară. Cpt. Liviu Vişan – „Existenţa iubirii”-versuri, Ed. Militară. Hortensia Teodorescu – „Albastru imperfect”- poezie.

- 1989: - Alexandru Prundea – „Cântarea luminii dinăuntru” – versuri.

- „Omagiu patriei” – culegere de versuri editată de UGSR şi Consiliul Culturii şi educaţiei Socialiste, având ca temă: poezii ale membrilor cenaclurilor literare, premiate în cea de-a şasea ediţie a FN CR: Steluţa Ispas, Cristian Pricop, Ştefan Cucu, Valentin Busuioc, Mircea Lungu, Ana Ruse, Liliana Lazia, Sorin Roşca.

- Emisiuni radio: „Cenaclu radiofonic”(George Mirea): au citit din creaţiile lor- Virgil Bostănaru, Sanda Ghinea, Ileana Jean, Hortensia Teodorescu, Dan Jugănaru, Radu Şuiu, Ştefan Cucu, George Mihalcea, Mircea Lungu, Valeriu Liubici, Constantin Oprea, Gheorghe Cioenaru, Geo Vlad.

- 1989: „Înalt onor sub flamuri de eroi” – volum colectiv al cenaclurilor de pe lângă toate casele armatei din ţară (Ion Bică, Virgil Bostănaru, Gh Cioenaru, Cătălina Cucu, Ştefan Cucu, George David, Nelu Enache, Dan Jugănaru, Mircea Lungu, George Mihalcea, Radu Şuiu, Ionel Ţârcă, Cristi Pricop, Geo Vlad). Alte emisiuni.

- Colaborări: Biblioteca Judeţeană, Revista „Tomis”, cenaclurile literare „Ovidius”, „Trident” şi „Poessis” din Cţa, „Metamorfoze” din Medgidia, „Duiliu Zamfirescu” din Hârşova, Muzeul de Artă Cţa, UJCM, UJCOOP, UPPI Eforie Nord, membri UAP, ale pionierilor şi elevilor.

- Concursuri:

1988: - Recitalul cu participare internaţională „Poezia şi pacea”: Nicolae Motoc, Arthur Porumboiu, Sanda Ghinea.

- Concursul interjudeţean de creaţie literară „Poesis” – Ctin Novac;

- Concursul naţional de proză scurtă „Marin Preda”, Roşiorii de Vede – Vladimir Bălănică.

- Sanda Ghinea – Premiul pentru poezie acordat de Consiliul Naţional al Organizaţiei Pionierilor , pentru volumul de versuri „O poveste din acvariu”, Ed Ion Creangă.

- 1989: concurs de creaţie organizat în cinstea zilei de 1 Decembrie:

- Literatură – premiul I – George Mihalcea, poezie;

- Materiale scenice – menţiune – cpt lt Ananie Gagniuc.

- Marele premiu al Galei Naţionale a filmului pe probleme de protecţia muncii –pelicula realizată de mr Nicolae Em Vârgolici (scenariu şi regia), lt col Ctin Oprea (imaginea) şi Vasile David (lumini): „Secunda 13”.

- Invitaţi: Gheorghiţă Tănase – violoncel. Grupul vocal-instrumental „Polifonic”. Emilia Ciurdea – Teatrul Liric. Patricia Blahoianu, Ramona Caraş, Mihai Marinescu, Gigi Vrânceanu şi grupul vocal „Unison”, toţi de la CA Cţa. Cenaclul Umoriştilor Constănţeni „TRIDENT”. Formaţia vocal-instrumentală „Dana zero”. Gh Gheorghiu. Cătălin Crişan, Alexandru Jula, Silvia Dumitrescu, balerinii Gina şi Milidi Tătaru. Grupul vocal-instrumental „Catmaran”. Scriitorul Vasile Preda (Bucureşti). Aura Cristea, Vivi Petcu, Mariana deacu, grupul vocal-instrumental „Unison”. Mihaela Rotaru, Silvia Ţigmeanu, Artemie Cojocaru, Gh Ţirea – toţi, de la Teatrul liric. Niky Popescu, Daniel Rădulescu, Cristina Niculăeş.

- Recitatori: Vali Şerban Gheorghiu, Aurel Lăzăroiu, Nelu Hodor, Gelu Ciobanu, Ctin Iuruc, Laurenţiu Mihai.

Publicări 1988

TOMIS / 01 ianuarie 88

IULIANA PANĂ

Câmpia cu maci Iluminare

Printre noi şi câmpia cu maci Sunete clade şi reci se strâng

se pierdeau nesigue asfinţituri într-o uimită explozie.

Atunci, tot atunci, De nu se ştie unde, ploaia

se descătuşau amintirile dezacordează un pian.

cu miros de tânăr salcâm. O mână mângâie aerul,

Preintre noi şi câmpia cu maci cuvintele-mi alunecă,

se pierdeau nesigure asfinţituri cearcăne înconjoară

Atunci, tot atunci cerul înghiţind copacii,

de descânt ochii noştri prindeau tornade de lumini se zbat libere.

culoarea lunii. Abia deschid palmele - păsări

de pradă se strecoară spre tine.

Aşa se petrece iluminarea.

Motiv

Pe pietrele străzilor goale

Paşii se sting într-o goană.

De cealaltă parte se produc

mari explozii de ploaie.

Leneşe, scările interioare

contaminează

atmosfera.

Poştalioane trec aducând

în urmă bancnote – frunzele

Întind mâna şi calendarele

îşi caută ziua.

TOMIS / martie 88

STELUŢA ISPAS

Copacii Pe când

Înnoptam Pe când Beatrice trăgea ultimul zăvor -

cu cântece-n păsări avea să se-nchidă definitiv

tu-mi aduceai orhidee albastre în copilărie -

amândoi ne tezeam între spaţii uitaţi a strigat

amândoi îngemănaţi - du-te tu, du-te tu

de primăvară copacii cu ultimii fluturi

nu erau vinovaţi. la abator.

Peisaj cu drum

Dacă eu râd sau plâng acum

şi nu-mi mai aduc aminte

aproape nimic

şi dacă sufletul meu

a rămas ca o grămadă de pietre

albe

pe care tu le-ai purtat

dintr-o parte într-alta

şi inapoi

mereu pe-un drum sfânt

e pentru că drumul sunt eu

drumul tău sunt eu.

Revista „TOMIS” / aprilie 1988

GHEORGHE CIOENARU

Frumuseţea statuilor Sub umbre

Târziu, pomul cu rod de stele Vântul dispare

a căzut în mare! odată cu piramidele.

Plângând şi-a spălat oboseala fructelor Mugetul leului goleşte deşertul

Şi mângâind valul încoronat de spumă, înecat de nisip şi soare;

s-a veşnicit. Ne strecurăm pe vechea cărare...

I-am furat chipul sub umbre de păsări obosite

şi l-am înălţat în frumuseţea ne-aşteaptă piedestale arzând.

cerului.

Aşa s-a născut

Coloana Infinitului.

Leac Cadenţă

Urc în umbara luminată Înălţimi rănite

de cuţitele ochilor tăi. se spală în ploi aninime.

Brăzdez cerul cu clopote surde Ţipătul gândului se stinge

şi mă cufund în oceanul amar în tăcere!

înecat de stejarii în flăcări. Frunze albe se rotesc

Îmi caut leacul în frunze sub cupola timpului.

şi în apa vie. Naşteri premature

acuză fuziunile nucleare.

Marşul spre viitor

Se execută în cadenţă.

VIAŢA MILITARĂ nr 4 /1988

MIRCEA LUNGU

Despre patrie

Tot ce ştiu despre patrie

e mult mai mult

decât văzduhul vibrând

de miresme,

e mult mai mult

decât truda ce ne incendiază

şi chiar mai mult

de cât sângele – o flamură înmugurind

în noi.

Tot ce ştiu despre patrie,

ca despre propria mea conştiinţă,

e mult mai mult

decât candoarea din nopţile

ce ne brodează cu fluturi,

şi mult mai mult

chiar decât sărutul străbunilor,

copiii din noi ridicându-i

un câmp de fulgere aurii.

GHEORGHE CIOENARU

Ordin de zi

Lăsaţi câmpiile

să pătrundă în sufletul

răcorit de mireasma primăverii!

Acoperiţi amurgul cu sămânţa

rodului de vară!

Ajutaţi bobul în naşterea

feciorelnică şi

coborâţi ploaia peste

lanuri în pârg;

Acoperiţi cu căldura cerului

câmpul

pentru recoltele toamnei!

TOMIS / mai 1988

SANDA GHINEA

Vatră dacică Femei frumoase

Dovezi În atelierul acela

cunoscute mai întâi cu sufletul femei frumoase intră

germinând ca bobul de grâu direct prin pereţi,

alte dovezi fluturi ai nopţii

sfredelindu-ne cugetul orbiţi de lumină,

cu silexul munţilor, şi dispar

dovezi păstrate în codul genetic cu amprentele pânzelor

al limbii române. pe aripi.

Ascunse în cântec,

râcâite cu unghia Dăruindu-se

ies cu pământ pe pleoape

şi minede dacice-n gură. El se împarte-n culori, dăruie nuanţe anume

Pe nevăzuta olarului roată şi tonuri,

se-nvârte hora femeilor de lut ars, pe umerii lor,

ca o horă de nuntă pe lobul urechii,

desenând vatra ţării. pe un zâmbet decolorat.

Frumuseţi fulminante

fixate cu spary-uri vernis

sunt adunate

în galerii largi de suflet

unde lumina cade

ca o magie.

LAVINIA DUMITRAŞCU

Poate Tandem

Există doar întunericul aceste Trandafirii-ţi cresc în buzunare.

înspăimântător de albastru. Puii de lup rod osiile lunii.

Există doar Prinţul Zeii îşi îmbălsămează tălpileaşteptând la ruinele ceteţii cu fânul din furcă.

deschiderea porţilor. Pădurea rugineşte de gelozie.

Există doar soldaţii aceştia Craniul ceasului încărunţeşte...

care trag în speranţă

ca la poligonul de tir.

Şi marea pătrunsă de ploaie Busolă pentru pădurea de peşti

ca o călugăriţă tânără

de lacrimile ei. Ca şi când.

Alb-străveziu

Întâlniri şi greaţă

De aer.

Să vorbim despre noi, Ca şi când...

să fugărim tramvaie Urletul vântului

în direcţii opuse taie lemne

şi iar să vorbim despre noi, cu fierăstraie

păgâni culegători de fluturi de ploaie.

în deşert. Sună o busolă

pentru pădurea de peşti.

Ca o conservă

consemnată-ntr-un

bilet de internare

în iarnă ...

Luna, busolă pentru

pădurea de peşti...

Litoral / 01.06.1988

MIRCEA LUNGU

Poem copilăriei

Un cântec tânăr glasul tău

poartă, înfiorând iarba

şi florile, împodobind

anotimpuri spre care-ţi

apleci urechea şi inima

cu năvalnică şi limpede

speranţă ...

Pretutindeni în lume

cuvintele, sentimentele

vorbesc despre o eternă

realitate – copilul meu şi

al tău, copiii lor, copiii noştri...

mugur de muguri, frunze

şi lumină, dragostea noastră

sacră de care

se ştiu ocrotiţi, rânduieşte

zborul de lebădă albă

al demnităţii umane.

VIAŢA MILITARĂ nr. 7 / 1988

GHEORGHE CIOENARU

Rostul iubirii

Sărut lumina iubirii de ţară

La rădăcina mării,

Unde timpul îşi deapănă tainele

Răscolite de tunetele istoriei.

Sunt aici lângă neamul meu,

Mi-e cald şi bine, sunt acasă,

Aici regăsesc existenţa iubirii,

Aici răstimpurile mă învăluie în luceferi.

Întorc valul spre stele,

Sădesc în templul luminii viitoate

Cumpăna soarelui şi veşnicia,

Aici, în România.

TOMIS – iulie 1988

GEORGE MIHALCEA

Ţărmul meu Locul

pe ţărmul acesta când ţi-e departe sau toamnă

lumina când ţi se zbat sub pleoape

izvorăşte de jos secunde de cremene

iarba şi păsările niciodată şoptite

femeile când buzele tale uscate

cresc înspre capătă lucire de fier

miezul pământului când la răscruce de ţipăt

alături de mine eşti singur ca un cerb

de noi între coarnele sale

toate lucrurile strânge atâta pădure

curg şi atât cântec

asemenea unor cât poţi între palme cuprinde

inverse caută-ţi locul cuvenit

inevitabile ploi. dintre colinde

şi învaţă

Numai atunci câtă pasăre încape în patrie

câtă patrie încape în tine.

numai atuci când ai numărat

toţi copacii crescuţi

între tine şi copilărie Columna de suflet

numai atunci când ai izbutit

să te ascunzi la capătul acestei secunde

într-un foşnet de pasăre foşnite de luceferi

visând ţărmuri vechi ard toate focurile

numai atunci aprinse de strămoşi

când ai învăţat pe de rost la primejdie

răsuflarea tăcută a pietrei şi sunt mai bogat

şi limpedele grai al cocorilor cu o pasăre zidită

până nu te-ai umplut odată ca niciodată

cu tot numele patriei pe columna de suflet

numai atunci a neamului meu.

poţi afla că îi aparţii

de dincole de naştere

dator cu mai mult

decât o singură moarte.

Litoral / 07.08.1988

GEO VLAD

Marinarii

Plutesc- stăpâni pe-a mărilor oglindă

Cu gândul bun de pace-ntre popoare

Şi când se-ntorc acasă, noi, în tindă,

Îi aşteptăm cu pâine şi cu sare.

...E ziua lor ! Această sfântă oră

De ani şi ani ne cheamă la catarg

Cu inima bătând alert – sonoră

Spre oamenii din porturi şi din larg !

Îi aşteptăm – venind din depărtări –

Cu dragostea nestinsă, verticală

Şi azi le dăruim – nerăbdători –

Un cald salut pe-a mărilor cerneală.

Bine-aţi venit, acasă, pelerini,

Meşteşugari de vise şi de dor,

Copiii voştri – trandafiri şi crini –

Sub soare vă aduc sărutul lor !

Iar de plecaţi, plutind în zări, departe,

Şi marea vă oferă a ei pernă

Nimic de lângă noi nu vă desparte:

Aveţi în suflet patria eternă !

VIAŢA MILITARĂ nr. 8 1988

GEORGE DAVID VALENTIN BUSUIOC

Soldaţi traversând dimineaţa Cum ai pune un râu sub un pod

Gloanţe de lumină Liniştea-i tangentă luminii,

nasc dimineaţa. Lumina pipăindu-ne ochii,

Soldaţii se înfruptă sfântă umbră a soarelui. Şi

din culoarea câmpului. iată: florile s-au înmulţit

Florile-soarelui îşi înalţă spre răsărit încât au crescut până la ochi,

căştile roditoare. făcând parte din privire.

Porumbii îşi şterg baionetele Nu pot trece pragul rostirii,

pline de rouă. de multe ori în somn

sufletul meu se spală cu lumină.

Un fulger desface poemul în două,

În liniştea începutului de zi – îmi pun sub tăcere propriul trup

cadenţa ostaşilor. cum ai pune un râu sub un pod.

Umbra lor are forma De unul singur vorbeşte un sâmbure;

ţării mirosind proaspăt a fân. mi-e teamă că sunt visul altui vis.

Alb mă desfac în faţa timpului,

Soldaţi despicând valurile câmpului. lăsând să mi se vadă sângele.

Marşul lor roditor de grâne, Iată: e de ajuns să visezi şi lumea este.

sunând liniştitor în dimineaţă,

ca o baladă suavă,

acompaniind în şoaptă

zâmbetul prin somn al copiilor.

TOMIS august 1988

PETRE VLAD GEO VLAD

Lume în floare În august

Tot mai des miroseam a pământ Pulsăm într-o unică respiraţie:

şi a iarbă, şi-a frunză, şi-a floare în ritmul ideilor

îmi venea să dansez şi să cânt timpului!

ca o pasăre-n zbor călătoare. Simţim în adâncul sufletului:

ceea ce spunem lucrează

Miroseam a pământ siderat în sensibilitatea

de profunzii de gând şi iubire contemporanilor!

şi-mi venea să mă lupt. să mă bat Ceea ce creăm

aer pur lumea mea să respire nu mai aparţine clipei,

ci valorilor nestinse

Miroseam a pământ carpatin ale Omului.

înţesat de comori nestemate

şi simţeam cum în taină devin

luminând, o fărâmă din toate

...Până când m-am trezit tulburat

de-o frenetică lume în floare

dar era prea târziu s-o străbat

ş-i-am umplut-o cu aripi sunătoare.

HORTENSIA TEODORESCU GEORGE MIHALCEA

Reverie Şarpe în dureri

Arde-mi sufletul cu sărutul tău alb, De la mâna mea care tremură

cavaler al vazduhului, într-un fulg locuind, până la părul tău care tace

şi veşmântă-mă în basmul-colind stăruie încă această ecuaţie

să mă fac o stea plutitoare între noi şi îngheţul

peste marea de-argint ce ne desface.

şi căutând din departe-n departe Spre lămurire deplină

copilăria cu ţărmul plecat, ne stă alături

să-mi adun în clepsidra-albastră un şarpe în dureri

ce-am învins, ce-am pierdut, ce-am lăsat. ca o măsură a clipei şoptite

de buzele mele arse

ca un martor al vântului

ce bate dinspre un ieri.

LA DATORIE august 1988

GEORGE MIHALCEA

Inima soldatului

Inima soldatului – seismograf

ce înregistrează fără erori

vibraţia apei, a pietrelor,

a grâului;

inima soldatului – casă

în care se strâng

amintirile despre părinţi,

despre mine şi despre tine.

Inima soldatului – garanţie

de înveşnicire-iubire.

şi toate acestea sunt prea puţin,

întrucât nimeni nu poate răzbate

până la capăt

prin arterele în care încap

ca într-o pasăre

zborul limbii române,

timpul din Patrie

şi Tricolorul.

VIAŢA MILITARĂ nr. 9 / 1988

GEORGE MIHALCEA

Luminează-mă, frunză Iarba cerului

luminează-mă frunză peste atingerea

şi mâine voi străluci care mă clatină

într-o şoaptă mirosind apa mă limpede

a întoarcere cerul mă deapănă

cine ştie dacă asta

nu va fi un semn mare de iască

că între mine şi ţărmul e stirpea norilor

sugrumat de cuvinte dacă nu poartă

se mai aud durerile mamei visul cocorilor

sau o atingere de păduri

chemându-mă graiul meu surpă-se

cu sudoarea pământului roată de patimă

încrustată pe tâmple: când focul Iancului

NAŞTE-TE, FIULE se face cratimă

NAŞTE-TE.

desferecată de ape veştede

Numesc lucrurile coaja gonbsp;runilor

&nnbsp;bsp; cade mai repede

numesc lucrurile

şi iarba şi iar mă leagănă

cu numele lor de taină de jos de sus

într-o secundă graiul strămoşilor

iscodită de flori cei care nu-s

care nu se pot naşte

decât în limba română. decât o brazdă

toarsă-n izvor

prin iarba cerului

arsă de dor.

VIAŢA MILITARĂ nr. 10 / 1988

ANA RUSE

Grănicer

Luna brodează-n argint

trandafiri pe cărare.

E noapte,

mă încercuiesc străbunii

cu şoapte

ridicate prin săbii de iarbă:

„Păstrează, nepoate, legea dreaptă

a hotarului de ţară”.

Cu dorul, fir de ciocârlie,

întâmpin tânăra dimineaţă,

paşnic poem de vis

şi libertate.

Privind-o în ochi mă mândresc:

„De strajă stau,

păzind legea străbună”.

TOMIS – octombrie 1988

ANA RUSE RADU ŞUIU

Roua de gând Pânda

Cu seara tainică pe pleoape, În adevăr poeziile se scriu noaptea

cu flori de tei pe aripi atunci când nu mai ai nimic de pierdut

şi-un singur dor în suflet decât o oră două de somn

prinse somnul din ape şi acela pe sponci

vrăjită cărare cu gândul la ziua de mâine

pentru roua de gând. sau ieri

ori la iubitele îngropate

Sunt singură, în nicăieri,

nici zumzet de gâze semiuitate,

nici umbră de nor ca nişte lumini nestemate

în al apei pridvor. Scufundându-se-n mlaştina timpului, flămândă.

Ochiul de-argint se deschide Atunci poetul iese la pândă

în chemătoare cercuri – unde căutând printre vorbe, înfrigurat,

reverberând în unul singur chipul lui cel adevărat,

cu nume sfinţit de Luceafăr oglinda aceea înfruntând insomnia

prin marea iubire de oameni, în care se priveşte,

prin marea iubire din când în când,

de limba poezie.

română.

PETRE VLAD Impresii

Orgă nepieritoare Nimeni nu mai aşteaptă pe nimeni.

În asfalt

Ascult în adâncă tăcere S-au ascuns mici trădări,

cu sufletu-mi tainic vobrând Bănuiţi, tocul acela al tău;

orga sfântă, nepieritoare Nimic nu mai este adânc

a pământului meu. Nici înalt

Nici bine nici rău;

Cuprins de extaz şi durere Se apropie solstiţiul – e o dată, oricum -

cu-o lume de vis şi de gând Nu mă aşteptam să apari acum

se avântă-n lumină să zboare Învelită în depărtare;

se înalţă mereu. Ceva ireal, mi se pare,

Te înconjură – parc-ai veni dintr-un vis

Se năruie moartea învinsă Pe care l-am uitat, din greşeală,deschis

de-atâta năvalnic tumult, Tu eşti femeia de decembrie,

orga-n slăvi îşi revarsă Am să-ţi las

cântecul infinit. Drept amintire

Un sărut de pripas.

Prin noapte o torţă aprinsă

mă poartă cu ea, o ascult.

Este inima-mi arsă Gânduri

ce de dor a-nflorit.

Adevărat,

De la cuvinte m-am întors spre lucruri

Şi iarăşi dinspre lucruri spre cuvinte

Ca o limbă de clopot între suflet şi minte

Bat.

Zgomot, sunet e, oare?

Există această vibrare

Într-un loc, într-un timp, între una şi alta?

Ce simte mâna când strânge unealta,

Ori unealta ce ţipăt mut începe

Când sensul nu şi-l mai poate pricepe?

Între ce şi ce,

Între unde şi când

Se întâmplă

Zborul infinit de sub tâmplă?

AU MAI PUBLICAT

ANANIE GAGNIUC

- E greu să-ţi cântăreşti vorbele, când spui vorbe grele.

- „Trebuie să aducem cât mai multe deşeuri, aşa că puneţi-vă capul la contribuţie”...

- Nu staţi la soare în timpul programului. S-ar putea să vă prindă şi-o să vă usture!

- În faţa adevărului, omul cu mai multe feţe nu face faţă.

- Se ţine tare pe poziţie. Ce dacă e poziţia de drepţi?

- Infractorul către o santinelă: „Pot să stau cu tine la o parolă”?

- Nu curba este periculoasă ci viteza cu care intri în ea.

- Şi o menghină poate trezi sentimente. Am văzut pe cineva plângând cu degetele prinse în ea.

- S-a întors de la concurs cu o menţiune: „Menţionăm că dl X s-a prezentat foarte slab!”

POVESTE SPECTATOAREI DIN FAŢA MEA

Cum într-un an odrasla a crescut Este şic, la păr bălaie,

Cât alţii într-o lună, două, Dar o vorbă tot îi scap:

Cei şapte ani de-acasă s-au făcut Când îşi face părul claie

Aproape 29... Cum să nu te iei de cap?

NICOLAE EMANUEL VÎRGOLICI

- Fără el aş fi fost un om pierdut; împreună eram doi...

- Când o iau şi pe nevastă-mea în maşină, aceasta consumă mai mult cu 2%. Oare de ce?

- Era foarte timid şi nu îndrăznea să-i spună cât o iubeşte. Într-o zi însă, şi-a luat inima în dinţi... Dar, în situaţia asta, abia că nu a mai putut să rostească nici-un cuvânt clar!...

GHEORGHE HARABAGIU-HARU

NEDUMERIRE

Să nu creadă I.J.T.L.-ul

Că vreau să-i... arunc mănuşa,

Dar întreb: când iau troleul

Ce-am greşit de-s „strâns cu uşa”?

MIOARA VINEŞ

RECOMANDĂRI MEDICALE LA UN CONCERT

Mai sănătos de vreţi să fiţi, Pianista e frumoasă,

De tot ce-i gras să vă feriţi – Tânără şi graţioasă;

Gândind la boala sa nefastă, Însă sala o preferă

Privi întâi... către nevastă Fără mâini...ca pe-o Veneră!

AUTOMOBILISTICĂ SEZON FOTBALISTIC

„Somnul viaţa prelungeşte” Zarvă mare-n stadioane,

Nu-i zicală spusă-n van.. Pronosticuri, ghinioane,

Cu condiţia, fireşte, Fiindcă fotbalu-i o artă

Să ... n-adoarmă la volan! Cu goluri...pe lângă poartă!

FUNCŢIONARA

Când o întrebi: ce faci aici?

Răspunde în doi peri, ursuză:

- Lucrez, că doar sunt la servici,

Termin... o mânecă la bluză!

CONSTANTIN OPREA – fotografie, epigramă:

UNUI LACOM

A schimbat maşini într-una,

i-au mers toate înzecit,

la control, când să răspundă,

a rămas încremenit.

VALENTIN DONICI – caricatură;

VALERIU LIUBICI – pilule.

1989

DOBROGEA NOUĂ / 13.01.1989

ŞTEFAN CUCU VASILE BOTTA

Patrium Carmen Pâine eternă

E patria temeinică rostire, Ţăranii-şi ascund osteneala sub pleoape,

zidire de cuvinte şi de ape, amestecă dimineţile pe furci şi lopeţi

fântână renăscând din stea subţire îşi depun gândurile în palmă aproape

în care-ntregul nostru timp încape. Şi izvorul grădinii-n albastre găleţi.

E patria suflare grea, fierbinte Sub fierăstraiele zilei, merg glia s-o are

a ţărnei dezgolite, foşnitoare, cu stelele – rouă pe umeri şi-n gând

popor de arbori şi de oseminte, la amiezi vin femeile cu caru-n ştergare,

popor de rădăcini şi de urcioare. Şi ornicul soarelui legat de pământ.

E marea tot rostire carpatină, Pe prispele serii se-adună sub frunţi,

casa de piatră ce-nţelept ţi-o faci, cu braţele grele de brazde şi spice,

gând de-nceput, lumină din lumină în vetre, pâinea cu aburi cărunţi,

şi pulbere din pulbere de daci. conturul de ţară etern sa-i ridice.

DAN JUGĂNARU

Chemare

Pentru noi

şarpele glikon rămâne păzitorul cel bun

îngropat la temelia caselor din veac

şi pelinul o salbă cu arome îmbătătoare.

Iar cel care

a simţit o singură dată pafumul oţetarilor

a umblat apoi bolnav prin lume şi ani

ducând cu el dorul de Dobrogea.

Şi atunci când

a privit pe zare şi în sufletul lui

luminile ochilor l-au durut de adâncul cerului

mult prea senin şi albastru.

Şi el s-a întors

aşezând un genunchi în nisipul de la malul mării

hotărât să rămână.

VIAŢA MILITARĂ nr. 2 / 1989

VIRGIL BOSTĂNARU VASILE MIZDREA

Simbol al neamului Partidului

Simbol al neamului, ca însăşi glia, Deschiderea corolei o face rădăcina

spre ţărmul soarelui mereu deschise ca frunţile s-absoarbă pârgul cuvenit

cetăţile în vreme-au înflorit şi miezul a adune dulceaţa şi lumina

ca o livadă limpede de vise. Ca sevele să urce în flori necontenit.

Şi ne conduci în arca timpului spre zare, Un anotimp lumină din inimi se revarsă

şi pui în brazda blândă a grădinii străluminând conturul acestor timpuri noi,

tulpini înnoitoare către care căci zilei care vine i-aducem nouă faptă

se-avântă-n iureş ploile luminii. prin clocotul ce vine din fapte de eroi.

Da, ne-ai cioplit în piatră omenia, În bolţile de suflet noi ne zidim seninul

urmaşilor ca să le fie ştire acelui gând destoinic, înălţător, torid,

c-am fost, că suntem şi vom fi, ce ne conduce zborul, iubirea şi destinul,

cum veşnică va fi şi România! El, încercatul vremii, biruitor Partid!

GEROGE DAVID CRISTIAN PRICOP

Ce plete rămuroase Copilărie

Ce plete rămuroase ai, ce plete, Copilărie, promisiune a

ce aripi mult umbroase, vai, unui crâmpei de primăvară

ce degete sfioase! înflorind în braţele mamei.

Verzuia apă umple-ne de verde Copilărie, letopiseţ

şi translucidă să ne tot desmierde; de crini şi de rouă

Noi, suspendaţi în verdele sublim, învăţat pe de rost.

plutim sau curgem, curgem sau plutim?

Copilărie, bucurie perpetuă

Sunt ape-n aer, aerul e-n ape, patinând deculţă

Străfulgerează algele pe-aproape; pe oglinda surâzătoare

Noi curgem la un loc cu-nfiorare, a vieţii.

Cu peşti, fecioare, gemeni, carul mare,

Ce stranie, ce candidă vâltoare!

GHEORGHE CIOENARU CONSTANTIN OPREA

Înserare la Pontul Euxin Gornistul

Clocotitoare patnbsp;imi se-nalţă dinspre flori, Era în zori

Respiră molcom iarba într-un apus de soare, când ploaia începuse

Se zbat printre frunzarii doar albele fecioare, să mişte rar secundele.

Când aripa luminii dispare sub fiori.

Dar a căzut în amurg

Şi , iată, vine umbra, tăcută-i ciocârlia, şi patul armei plângea între linişti,

Pământul abureşte o coapsă de-alabastru, ca şi când s-ar mai fi putut auzi

Îşi pierde-n zare cerul speranţa de albastru, şi altceva decât această legendă

Se naşte o iubire mai mare ca vecia. în care visul

nu înseamnă decât

o neîncepută visare.

TOMIS februarie 1989

PETRE VLAD RADU ŞUIU

Lui Mihai Eminescu Taine

De tine-i plină lumea ca de soare Recunoaşteţică nu mai dormiţi

când norii destrămaţi se pierd în vânt ca odinioară, nbsp; ;

şi duhul tău miraculos ne doare că ascultaţi cu mai mare atenţie

şi patimile-ţi ale nostre sunt. câinii nopţii lătrând,

că adeseori vântul vă pare

Tu ai ajuns ca aerul, oriunde însuşi Timpul curgând

ne-am mistui, prin tine să trăim în toate direcţiile deodată,

şi-n spaţiile cele mai profunde că nu tot ce visaţi puteţi povesti

să resimţim fiorul tău sublim. că pragul iubirii se subţiază

şi sună altfel, zi de zi,

Asemena, vibrând, eternitate că şi gândurile o mai iau razna

cum tu ai reuşit să zămisleşti spre o independenţă a lor

spre gloria naturii omeneşti ele venin chiar împotriva

pătrunse-adânc şi-n pulsu-mi ce se zbate. a tot ce vorbim şi facem

uneori.

Şi nu mai pot muri decât cu tine

cum, fără tine, nu mai pot să ard

căci hrană-mi eşti, miraj ce mă-ntreţine

arzând să nu mă spulber în zadar.

FLORICA TRAŞCĂ

dec. – labiş

O căprioară lipseşte la apel;

Un tramvai şi-a pierdut roţile

O noapte victorioasă

A cosit naşterea unui râu...

m-am visat

M-am visat străbătând

templul mării

Îngenunchiată în năvod

Purtând

blestemul racilor

în păr.

copilărie

În partea cealaltă a mării

Îmi las dinţii de lapte în scoici

Şi sorb sarea cu degetele...

VIRGIL BOSTĂNARU

Patria

Patria-i trandafirul flacără

din sufletul femeii;

al mamei care ne arată

ce mai avem de făcut;

liniştea casei ocrotite

cu fructe proaspete,

înmiresmate;

paşii grăbiţi ce urcă –

solemnă,

visarea!

LITORAL – 18.06.1989

GEO VLAD

Icar modern

Semeţ, străbate-a norilor vâltoare

- Săgeată argintie spre azur -

El se înalţă mândru către soare

Şi desenează-al patriei contur.

Pe cerul ţării – astru de argint –

Cu ţara-şi poartă bravul lui destin,

Eu din pridvorul casei azi îl cânt

Şi gândurile mele i le-nchin.

Din vârf de munte până-n ţărm albastru,

Ca într-un zbor simbolic de cocor

El e prezent - de veghe ca un astru

Necontenit – în temerarul zbor.

Icar modern – cu visurile treze,

El apără al pstriei senin,

Iar oamenii pot – liberi – să viseze

Clădindu-şi – sigur – propriul destin.

...De dimineaţă ori în fapt de seară

Privesc săgeata albă din pridvor

Şi ştiu că el veghează pentru ţară

Aviator, romantin zburător!

TOMIS iulie 1989

CONSTANTIN LĂMUREANU

Iunie, de o sută de ani

oameni de bine, făcători de lucruri,

aducători de pâine în case omeneşti,

acum, în luna iunie, iubiţi-i pe poeţii

născuţi în toate-aceste ţinuturi româneşti.

îngăduiţi un ceas de tandră reverie,

lăsaţi să intre poesia în fiecare casă,

mai puneţi înc-un scaun şi înc-o farfurie

şi aşezaţi poetul alăturea la masă.

puneţi-vă pe umeri cea mai curată haină,

rupeţi-vă din timpul atâtora nevoi,

uitaţi că viaţa este mai mult decât o taină

şi-ngăduiţi poetul o zi să stea cu voi.

rupeţi-i o bucată din pâinea burindă

şi umpleţi un pahar cu vinul rubiniu.

Revista ”CÂNTAREA ROMÂNIEI” nr. 7 / 1989

VIRGIL BOSTĂNARU SANDA GHINEA

Patria-i steaua călăuzitoare Marea la Constanţa

Patria-i steaua călăuzitoare Pietrele intră

după care ne orientăm vieţile, dezbrăcate în apă,

cum tânărul soare unde călcâiul

aduce-n suflet şi în lanuri dimineţile. ţi-a fost îngropat

Patria e surâsul cald şi pacea nisipul

nelovită de gloanţe, cântă din cristale de cuarţ.

şi tot ea ne aduce pâinea cladă, ea însăşi

pâine dulce şi steag al speranţei Dorul aleargă desculţ

şi chiar şi-n poleiul de argint după spuma vapoarelor.

ce luminează toamna în pomi

e un semn al ei; Aşteptarea

Patria suntem noi luptând pe se depune-n adânc

fronturi paşnice strat peste strat

şi aducând bucuria ca aromă-n până ajunge diatomit.

strugurii grei.

Patria este singura lumină Digurile

care n-are dreptul să fie ruptă-n pe care-nfloresc pescăruşii vin dinspre larg

ţăndări amare! Ca litera Y

Construind-o pe ea, pe noi înşine ca litera Z.

ne construim Marea-şi încheie aici

şi-i suntem ce ne este: pâine şi soare. alfabetul.

HORTENSIA TEODORESCU GEORGE MIHALCEA

Cântec la malul mării Tomis

Să nu lăsăm copacul-timp să plângă Pietre albe

pe umerii plecaţi de apăsare, plâng oasele celor

în lacrima-petală să ne strângă aşezaţi la temelia Cetăţii;

ce ne-a rămas frumos din marea floare. în nopţile vechi

vin corăbii de aur,

Să-i smulgem rădăcinile amare vin marinari bărboşi

şi să le-nsevuim cu viaţa nostră; să bea vin din cornul Almatheei

vor înflori livezi în sanctuare – uitat pe acest pământ

şi orele din nou or să rodească. de la facerea lumii.

Să nu-i tulburi noaptea

când macină vin între gânduri

şi mai ales nu uita

când ieşi din cetate

să laşi pe altarul jertfei

o floare.

TOMIS – august 1989

ARTHUR PORUMBOIU

Mesajele patriei Imn

Fructele ce luminează în pomi Patria e domeniul Luminii;

sunt mesajele ei. domeniul florilor

mâinile noastre modelând poduri şi cărămizi învăţând să nască perpetuu,

sunt mesajele ei. domeniul grâului revărsându-se-n

Grâul rotunjindu-şi aroma-aurie-n spic aurite izvoare.

e tot un mesaj al ei. /div Patria e viaţa mea

Cerul slobozind bulgări de ploaie, şi viaţa soldatului ce nu cunoaşte

e lumină puful de lebădă -

din lumina Sa! viaţă născută pentru veghe

Noi – tineri şi mai puţin tineri soldaţi – şi rodire cum pomii.

pe fronturile calme, nu facem altceva Stelele ne dăruie pacea lor;

decât să-i apărăm conturul pur, iarba ne trimite curenţi de clorofilă

aşa cum focul şi pretutindeni cuvintele

apără fibra oţelului. Limbii Române

conjugă verbul A FI!

Ca o simplă floare Odă

Celor căzuţi pentru patrie

Ştiu: fiecare Ei ne sunt temelie

lingou smuls din stei, de lumină şi grâu.

are şi-o secundă de sudoare Ei trimit razele

din anii mei ! care ne ţin pe verticală.

Ştiu: nu sunt decât o parte infimă, Ei sunt înnoitoarea sevă

un atom, dar inima mea nu împarte ce ne păstrează liberi şi puri.

decât cu Patria, calda-i lumină. Ei ne sunt torţa încrederii.

Sunt ca o simplă floare

ce îşi lasă firesc

seminţele-n lumina viitoare.

ION DRAGOMIR

Cântec în august Calendar nihilist

Patria Să spună brazii

se compune din teritoriu şi om în acţiune, să spună pietrele

nu sfărşeşte şi-ntreagă nu-i niciodată – ce-au văzut între 23 şi 25 august ’44

mereu i se adaugă pe plaiurile Mălinului

bunuri... unde grănicerii comandaţi

Ascult din fiecare frunză câte un imn – de căoitanul Vasile Teodoreanu,

eroii dorm cu ochii deschişi în mine! ieşiţi de sub controlul german

...Furnalele fierb, pornit-au lupta împotriva invadatorilor...

munţii se urcă-n păduri, Românii-au acţionat fulgerător dar în raportul de forţe inegal

mândră-i câmpia şi şuvoiul muncii peste noapte inamicul

în izbânzi ne-ncoronează i-a copleşit pe-ai noştri,

numele! căpitanul şi alţi câţiva grăniceri

...La bucurie ajunge cel ce-şi îngrădeşte au fost încercuiţi,

cu braţele grădina. pe căpitan l-au maltratat

Mărul , plouă cu bulgări de parfum, a fost găsit de oamenii locului

rămâi cu mine în hărnicia construcţiei, spânzurat de un copac în marginea

pe visul patriei se aude cântecul satului Poiana Mărului

închinat viitorului! unde copil

Patria, prin pădurile de brazi, rătăcea

cântec al grădinii cu garduri de privighetori, Nicolae Labiş.

cântec spunându-i cerului dragostea ...În cinstea ostaşilor jertfiţi,

pe care-o scrie-n noi pământul. patrie, în amintirea viteazului căpitan

mi-eşti dragă cum dragi îmi sunt satul

ochii şi mâinile, a-nălţat o coloană de piatră.

dragi mi-au fost şi îmi rămân

Bălcescu, Tudor, Horia... Recviem

În versuri aceştia nu-ncap

cum într-un pahar marea nu-ncape – Partizani cehi

pe marea lor corabia mea înaintează! din pământ ies şi-i susţin

...Hărnicia grâului o îmbrac în săbii, pe eliberatorii lor românii -

dăm patriei consistenţă, În ierburi şi crengi învălmăşiţi

utilizăm puterea pentru ordine, ochii lor curg prin arme

prin valoarea comunistă ne desăvârşim cad fasciştii cad şi ei

unitatea de români. dar ei se scoală învioraţi din străbuni

şi crescândă-i lupta

GEORGE MIHALCEA zăngăne dinţii în gură,

cad fasciştii întunecaţi,

Un singur ţărm partizanii cehi cu braţele desfăcute

căzând fac închinăciuni

există un singur ţărm pământului,

la care nu te întorci libertăţii!

o singură casă

în care nu intri

pentru că erai acolo

cu mult înainte

şi mult după ce

noaptea îşi va fi trimis

veştile de tăcere:

PATRIA. ANA RUSE

Zvonul cuprinderii Corola de împliniri

nu sunt destule mâini La ceas înalt,

să mângâie cerbii veşnicia în corola-mplinirii

şi nici destul cer imn de slavă pentru ţară.

să încapă aceste ape

şi aceşti munţi Gestul muncii înţelepte

se preschimbă în fântâni de soare

nu sunt destui ochi pe Dunăre, pe Olt, pe Mureş.

să măsoare deplin

marea şi câmpia Vegheat de tricolor

cărora le sunt văzduhul patriei surâde

pasăre şi copac peste pagini scrise ci victorii

şi peceţi armonioase

de sub toate acestea în cronica viitorului.

răzbate până aici

doar zvonul unui nume

de lumină şi cer
pe care buzele

îl şoptesc cu sfială

ROMÂNIA

Efect de memorie

de patrie nu-i nevoie

să-ţi aminteşti;

ea există

ca un efect de memorie

asupra formei

în aerul pe care

îl respiri

în mireasma

care te străbate

în piatra născută

în aceeaşi secundă

cu tine

şi cu numele ei.

VIAŢA MILITARĂ nr. 10 / 1989

GEORGE MIHALCEA GEORGE DAVID

Departe, între obcini Eroism paşnic

Am să mă culc odată departe, între obcini, Această paşnică, uriaşă tranşee

Să mă colinde luna prin tâmple ca o fiară; şi trupurile de bronz ale soldaţilor-

În semnul meu, albastră, să se ivească mâna statui mişcătoare

Lui Ştefan Voievodul, răsadniţă de ţară. Poleite cu miere de soare

Şi să nu pot pricepe cum liniştea din frunze soldaţi atacând întru viaţă şi pace

Mă reîntemeiază cu un strămoş în plus, nu cu arma, ci cu unealta tenace,

În timp ce, nestatornic, în ochiul meu se strâng dragi eroi anonimi ai muncii ce luptă

Povara unui zimbru care de mult s-a dus cu stânca de calcar, dură, abruptă.

Într-o călătorie la marginea secundei nici o cunună nu le mai e de preţ

Din care se întoarce doar când îl povestim decât cununa sudorii roditoare;

Pe lespezi de fruntarii crescându-se din sânge uneltele ostaşilor se ridică semeţ

Şi nu se mai desparte de noi până murim. Poleite cu miere de soare.

Târziu, privighetoarea care mi-a fost mireasă

Şi codrul de aramă în care am nuntit,

Acoperind lumina cu larma unei ciute,

Să mă înapoieze pădurii înmiit.

CUGET LIBER 31.12.1989

CĂTĂLINA CUCU SANDA GHINEA

Eroilor Întâlnire

Statornicia-i deopotrivă-n sate Îţi dau întâlnire

Şi în oraşe unde datini sunt. în piaţa publică a acestui poem

Prin crăpături de palme grâu răzbate, astăzi, când fiecare cuvânt înseamnă -

Iluminând eroii din pământ. participare.

Despărţirile -

Eroii îşi mai şterg pâinea de sânge, se spală de sânge,

Gustă din ea în veghile lor sfinte, iubirile -

Istoria nescrisă-n noi răsfrânge poartă simbolul „V”.

O carte ce s-a scris fără cuvinte.

Îţi dau întâlnire

Pacea ne este scut sub tricolor în piaţa publică a acestui poem,

Şi viaţa ni-i suiş pe baricadă la răsăritul marelui adevăr,

Ca peste munţi şi păsările-n zbor în ziua comună a naşterii noastre

Cenuşa niciodată să nu cadă. prin jertfa copiilor

purtători de făclii.

AU MAI PUBLICAT

ANANIE GAGNIUC

- Ce frumoasă e replica lui Shakespeare: „Restul... e tăcere!” rosti un vânzător.

- Întâlnindu-se cu furnica, greierele zise: „Mă furnică!”

- Cântăreaţa a interpretat „De ce fugi de mine?”, „Fii bădiţă îndrăzneţ”, precum şi alte cântece de vitejie...

- Ce, numai tu să comanzi? Se răsti bărbatul la soţie şi plecă la restaurant...să comande şi el!

- În timp ce comandantul explica plutonului că pe acele dealuri urmează să se planteze pomi fructiferi, câţiva militari fredonau visători: „De ce nu vii? De ce nu vii?”

- A scăpat corbul caşul din gură, dar măcar i-a vorbit vulpii de sus.

- În momentul în care se hotărî să pună mâna pe carte, librarul îl văzu: „Hoţule!”

- Principiul vaselor comunicante: cu cât speli vasele mai rar, cu atât ţi se comunică mai des acest lucru.

- Rămânând în urmă cu ştiinţa, vechilor pendule le-a cam sunat ceasul.

- Atât de mult i-a dorit răul, încât i-a acceptat cererea de căsătorie.

DRAGOSTE LA ZERO GRADE

Scumpo, mă-nfierbânţi, iau foc,

Simt călduri când mă alinţi,

Zise el acolo-n bloc

Clănţănind mărunt din dinţi.

OUL

Unde mai pui

Că fac şi pui!

Mi-a fost de esenţă menirea

Eu am creat pmenirea!

Sunt folosit şi la critică

Fără s-o fac pe estetul

(Colabărând cu oţetul)

Aşa că vreau neapărat

Să fiu apreciat

Aplaudat şi aclamat

Cum se cuvine.

E bine?

Nu să fiu mâncat cu muştar.

E clar?

În consecinţă

S-a crezut de cuviinţă

Să fie scos din tavă

Şi aruncat în slavă

O dată şi încă o dată

Mulţimea făcuse roată

Şi tot aşa ridicat

A fost scăpat

Şi a crăpat!

Morala:

Boala

După putere

Duce la cădere...

GHEORGHE HARABAGIU-HARU

BINE-AI VENIT, IUBITE „LITORAL” PESCARUL AMATOR

Mergând prin timp, pe drumul care-l ştii Stă cu undiţa în apă

De-atâţia ani, de când mereu revii, Peştii „trag”, „ciupesc” şi pleacă.

Cu veşti ce le-aşteptăm în ESTIVAL, Doar pescarul vrea să stea,

„Bine-ai venit!”, iubite „LITORAL!” „Prins”... de-un capăt de nuia...

UNUI ANUME OSPĂTAR UNDA VESELĂ

Tinerel şi serviabil, Când „UNDA VESELĂ”-n sonor

Uneori e chiar amabil; E cam lipsită de umor,

Ins cu pregătire bună Se-ntreabă, nedumeriţi, auditorii:

Înmulţeşte...când adună. Ce-or fi găsit de râs...prezentatorii?!

MIOARA VINEŞ

ÎNDELETNICIRI VEDETA

În viaţă hotărât să lupte, Acestui fotbalist vestit

Cu greu puteai să îl întreci, I-am scris o epigramă bună,

Deoarece muncea „pe rupte”; Dar la ce club să i-o trimit,

Rupea biletele la meci! Când schimbă două, trei pe lună?

UNUI AGRONOM SOLIŞTII DIN BLOC

Pe câmp s-o fi crezut în vis, Ea primadonă, el tenor,

Bătu-mi-l-ar norocul! Când se apucă să repete,

C-un robinet uitat deschis, E-aplaudat duetul lor

A „irigat” tot blocul! Cu palme...trase în perete.

PROPUNERE ÎNCREZUTUL

- Mergem pân’ la geamandură S-a dus în splendida Mamaie,

Înotând – propuse ea, La soare ore-ntregi să stea,

El, cam palid la figură: De piele ca să se jupoaie

- Nu, că e nevastă-mea! Că nu-şi mai încăpea în ea!

CONSTANTIN OPREA – fotografie, epigramă:

VALENTIN DONICI – caricatură;

VALERIU LIUBICI – pilule, catrene.

1990-1992

Şef CA – CR I Ion Ciurcă

Preşedinte: 1990 – 1991 - col. dr. (r) Virgil Bostănaru

1992 – col dr. Nicolae Necula

Secretar: Geo Vlad

- Activităţi: participări la spectacole de muzică şi poezie: M. Kogălniceanu, Basarabi, Bricul „Mircea”, alte nave şi unităţi de nave,Clubul elevilor, Şcoala Normală, Liceul de Arte, ANMB, UM, instituţii, etc.

- Recitaluri de poezie: „Primăvara românească, Poezie de dincolo şi dincoace de Prut, Eroilor neamului, Orele solemne ale istoriei, Cântec pentru Unire, Patriei – imn de slavă, Unirea – naţiunea a făcut-o, Flori pentru femeile lumii, Copiii – florile vieţii” . Cu ocazia unor sărbători naţionale: Ziua Femeii, Ziua Eroilor, ZMR, Ziua Independenţei, Ziua Aviaţiei, Ziua Pompierilor, Ziua Armatei Române, Ziua Naţională a României, etc.

Ileana Jean, Ana Ruse, Decebal Vrânceanu, Vasile Mizdrea, Ctin Oprea, Sanda Ghinea, Hortensia Theodorescu, Costin Antonescu, Ov Dunăreanu, Vera Cordonescu, Geo Vlad, Vasile Botta, Şerban Gheorghiu, Ştefan Cucu, Cristi Pricop, Dan Băjenaru, Valentin Busuioc, Lavinia Dumitraşcu, Virgil Bostănaru, George Mihalcea, Marian Ilie, Anton Gagiu, Cristi Timofte, Radu Şuiu, Mircea Lungu;

- Întâlniri cu scriitori: Gh Tofan : romanul „Sub soare”, Cristi Timofte – proză, George Mihalcea – poezie, Alexandru Prundea – fragmente din romanul „Procesul unui intelectual”, Ion Codrescu- poet, grafician, Gabriel Rusu, Marin Porumbescu, Ctin Novac, Nicolae Motoc, Petru Vălureanu, Ion Faiter, Ştefan Balaci, Mioara Vineş, Gh Harabagiu-Haru;

- Comentarii literare: pe versurile semnate de ing. Virgil Florian , Ghiuler Bolat, cpt lt Decebal Vrânceanu, lt Viorel Avramescu, Ctin Lămureanu, Costache Tudor, Dumitru Ene-Zărneşti, Mihai Colin, Maria Şerban (poezie de dragoste), Florica Traşcă, Marian Checheluş- proză SF, Mihaela Garabă, Cernavodă (proză SF), Viorel Mihali, Ef Sud (poezie).

- Debut literar : Marius Boboc – poezie, Carmen Rebegilă – proză;

- Apariţii în :

Cuget liber – Ananie Gagniuc (Punguţa cu doi bani, Fabula trecutelor ierni, Scrisoare din timpul revoluţiei agrare, Satira în opoziţie, Alegători, nu vă reţineţi...zâmbetul!, A venit toamna- dialog umoristic între un optimist şi un pesimist, Anunţuri publicitare, Cum vorbim, cum scriem, Pluguşor de Anul Nou, Invitaţie la revelion, ), Gh Harabagiu-Haru – catrene, 1991: A. Gagniuc (Horoscop umoristic, Plec în Golf, Publicitate cu ilaritate, Fiţi distraţi când circulaţi, Un zâmbet la modă, Reportaj...SF, Epigrame, Căldură mare, Scrisoare de dor, Vecina, dragă vecină, Tratament de-o viaţă, Prima zi de şcoală, La foc...cu foc!, Noi sporturi de sezon, O descoperire senzaţională, foileton, Un veteran şugubăţ, Vise, vise... (Ro în finala CEFotbal), serial Ewing, ), Marian Moşneagu – Dublu sens, Uşor de crezut , CR I Gh Cioenaru – De veghe la liniştea oamenilor, col dr Nic Necula – Cine n-are bătrâni... , Quo vadis, cititorule? Opinii, Pastel melancolic, De la Anna la Caiafa – din viaţa cetăţii, Împăraţi şi proletari, Nic Em Vârgolici – Iordane, Geo Vlad – Marinarilor, poem dedicat ZMR; 1992 – A Gagniuc (La chioşcul de ziare, Pelerin la Pontul Euxin, Care m-ai votat, mă?, Psihoterapie veselă, Legea Presei – proiect, Fetelor, mă ascultaţi, Un interviu insolit cu...Ovidiu, Nu aveţi un formular în plus+, ), Vera Cordonescu (Anchetă: Este Constanţa un oraş cultural?).

Caietul cultural-artistic din Armată – A. Gagniuc, pastile ostăşeşti.

Marea noastră – Nic Em Vârgolici – Verzi şi uscate.

Delfinul – A. Gagniuc (Satira în opoziţie,Fabula alimentaţiei raţionale, Nu mai vorbesc cu voi – dispute electorale,), George Mihalcea (Salvaţi din vâltoarea valurilor).

La datorie – cpt George Mihalcea (Grănicer, ), Ananie Gagniuc – Trasoare umoristice, Corespondenţa militarului Iftode, Pluguşor 1992.

Frontiera – Cr Timofte – De ce nu vin cadrele la Casa Armatei?; 1992: Sanda Ghinea – poezie.

Poliţia – apr. 1991 – Gh Harabagiu-Haru – catrene.

Viaţa Armatei – 1992: - lt maj Valentin Busuioc, poezie.

Litoral - Şerban Gheorghiu (Canalul maritim Corint, Dinicu Golescu, primul călător român cu vaporul, Nava „Mariţa” în apele internaţionale, ), Ananie Gagniuc (Podul – schiţă um, perle...negre, Soarele şi Luna parc).

Tomis – (nr 7/1990: Interviu cu Arthur Porumboiu realizat de Ov Dunăreanu, Vladimir Bălănică: In memoriam – Eugen Lumezianu, Costin Antonescu – Peninsula – farmecul se ascunde, nu piere!), nr. 10/1990 – (Costin Antonescu – Jurnalul ca istorie secretă, Plaja-zi de vară până-n seară), Lavinia Dumitraşcu – poezie, Cr Timofte – Cronică de gang, Cristi Pricop – poezie, Vladimir Bălănică – Scrisoare către eternitate- poetului Aurel Dumitraşcu, com Borca, jud Neamţ, Iulia Pană – poezie, Arthur Porumboiu – poezie, Eugen Lumezianu (pm) – Concediul marinarului-proză); 1991 – Ian:- A. Gagniuc Actualităţi; febr:-Ctin Cioroiu – Viaţa literară constănţeană, febr: Luiza Stoica – poezie, Gabriela Dima – poezie, Sorin Roşca – poezie; mar: Cr timofte (Cronica de gang), Ov Dunăreanu – interviu cu Sorin Roşca, Petru Vălureanu – poezie, Valentin Sgarcea – proză;

1992: mar- Radu Şuiu – poezie, iun – George Mihalcea – poezie.

Supliment Tineretul liber – Cristi Timofte (Text anormal din cuvinte despre un crescător de ciuperci şi fiica sa Elinor,), George Mihalcea – poezie, Arthur Porumboiu – poezie; nov 1991: Cristinel Pricop, Ştefan Cucu, Lavinia Dumitraşcu, Iulia Pană, Ion Dragomir, Sorin Roşca- poezie.

- Lansare de carte: George David – „Muntele de sunete”, Ed Mil 1990.

1991 – „Preludii epice” - volum colectiv de proză (Ov Dunăreanu), Vasile Cojocaru – „Imperfectele melancolii”, versuri, „Dincolo de singurătate” , poezie, Hortensia Theodorescu;

1992 - „Colegiul” – proză de Nicolae Necula (cu un comentariu în Cuget liber, semnat de Arthur Porumboiu şi unul în rev Tomis, sub semnătura Lilianei Lazia), „În căutarea poetului”, poezie de Alexandru Prundea, „Călătorie la Antipod”, ccl Petre Mureşeanu.

- Emisiuni radio: Radio Constanţa: „Cavalerii mesei pătrate” – Nicolae Necula, Nicolae Em Vârgolici, Cristi Timofte, Ananie Gagniuc.

- Colaborări: TR „Fantasio”( dec 1991: „Grevă la Fantasio” de A. Gagniuc), Teatrul Liric, Teatrul de balet contemporan şi clasic, MMR, LOM, Prefectura Constanţa, Asociaţia ProBasarabia şi Bucovina, fil Constanţa, LNR fil Constanţa, Opera Română din Bucureşti, ANVR fil Constanţa, UNCMRR, fil Constanţa, Muzeul de Artă, MINA, Ansamblurile artistice ale Flotei a VI-a americane, ale aviaţiei SUA („Galaxy”), ale Flotei ruseşti din Marea Neagră, Ansamblul Artistic „Doina” al Armatei Române.

- Expoziţii: pictură, grafică, acuarelă, fotografie, design vestimentar, caricatură, numismatică, : Ioana Iacob, Valentin Donici, Ctin Oprea, Elena Rotaru Farra, Bucureşti, Alexandru Ţuţuianu, Cristi Vecerde-CRIV, Eugen Mihai, MM II Ovidiu Leşu.

- Concursuri: Gala Umorului Românesc, Bucureşti 1990 – A. Gagniuc: pr I, creaţie

Festivalul Naţional de Umor Cazon „Podul minciunilor” : 1991- Ananie Gagniuc: Pr I pentru text şi pr II pt creaţie umoristică , Gala Umorului Românesc, Bucureşti 1991 – A. Gagniuc – Pr I ( a doua oară consecutiv) (10.000 lei).

- Invitaţi: prefectul Adrian Rădulescu, col Marius Tache – cdt Comandamentului teritorial Constanţa, lt col Ştefan Geantă – şeful de Stat Major al apărării civile a jud Constanţa, membrii redacţiei revistei „Marina Română”, scriitori de la Chişinău şi Cernăuţi (Vasile Tărâţeanu ), prefectul Aurel Carp, IPSA Lucian Tomitanul.

- Recitatori: A. Lăzăroiu, Vali Gheorghiu, Lili Sterian, Ion Hodor, Ion Budileanu, Ctin Iuruc şi Mihai Laurenţiu – umor.

PUBLICĂRI

1990

CUGET LIBER / 28.01.1990

Fabula trecutelor ierni – Ananie Gagniuc

- Ce, astea sunt condiţii de viaţă?

Zdrăngăni geamul, plin de flori de gheaţă

Tremurând de frig. – În iarna asta geroasă

Nu mai e chip să stai în casă.

- Taci şi suportă cojoacele babei Dochii

Nu e normal să mai închizi şi tu ochii?

Că tu, în vara cea caniculară

Stai şi în casă, dar şi afară...

Aşa că nu mă mai scoate din balamale!

Îi trânti uşa, într-un fel, luându-l la vale.

Profund mişcată, sări din baie faianţa:

- Ia mai tacă-ţi clanţa!

Nu vezi că eşti încuiată şi goală

Fără pic de căptuşeală?

Cablul de la radiator se făcu covrig:

- Şi eu mor de frig!

- Pe unul singur conştiinţa nu-l mustră.

Reflectă, prealuminată, o lustră.

- Dacă te referi la noi, sări din calorifer

Un element,

Să ştii că ieşim de tot din apartament!

- Ingratul!

Bătu din picioare patul.

- Boul!

Sări din perete tabloul.

- Eşti un infect!

Un acordeon cu burduf!

Îi zise masa cu năduf.

Vinovatul calorifer

Ripostă cu fler:

- Toate injuriile voastre mă lasă...rece!

Şi iarna asta nu mai trece!.

TRIDENT / NR 2 / 1990

Fabula alimentaţiei raţionale – Ananie Gagniuc

Într-o cămară

S-au luat la ocară

Mai multe alimente:

Carne, legume, condimente,

Fiecare plângându-şi existenţa,

Necesitatea şi, mai ales, consistenţa.

Cearta o-ncepu o ceapă, mai iute:

- „Nu mai suport camera asta. Pute!”

Şi-şi scoase spre feresatră colţii.

- „Aşa ne este datul sorţii...”

Replică ţelina, vărsându-şi amarul.

„Ne-a aduna pe toate, cu carul.

E lacom proprietarul.”

Un castravete, tăiat la borcan, vorbi acru:

- „Uitaţi-vă la noi! Ce masacru!”

- „Şi ce-nghesuială, ce cloacă!”

Zise, fărânată, brânza de vacă.

„Ne-a adunat aici, la grămadă...

Vin toate gângăniile să ne roadă!”

O halcă de carne din care ieşea osul

Arăta că nici ea nu mai suporta mirosul.

Alte bucăţi de carne, umplând toate vasele,

Rostiră: - „Aici ne putrezesc oasele!”

Să scriu câte mai erau în cămară,

În pivniţă şi-n „bucătărioară”,

Mă tem că mi s-ar termina cerneala.

Aşa că mai bine închei cu morala:

Dacă în viaţă doreşti să ai de toate

Fii responsabil şi şef de unitate...

LA DATORIE / 18.07.1990

Grănicer – George Mihalcea

Istoria străbate

apele şi munţii patriei

semenea unei păsări

care străpunge timpul

ca un cântec şoptit.

Eu nu străjuiesc

doar o margine de pământ

ci sufletul şi lacrima

cerbilor bătrâni de acasă.

Eu nu străjuiesc

doar o margine de pământ

ci lumina gândului

că inima neamului meu

bate în mine

cu jertfă şi cu împlinire.

Asupra de toate

stă scris un cuvânt

că până la cântec e mult

dar el

cântecul

dorul

începe cu mine.

TOMIS / NR 10 1990

Să fii liber - Lavinia Dumitraşcu

Să fii liber. Să scrii în libertate

împotriva zidurilor rigide ale templelor.

Să te plimbi pe malul viselor

înlănţuind câte-un nor plin de idei nevertebrate

şi mobile. Senzaţie neobişnuită.

Să fii liber. Să scrii în libertate

titlul exact al tuturor anunţurilor.

O fabulaţie a mâhnirii.

Tot ceea ce nu cunoşti, sfatul tău inutil.

Refluxul tuturor zilelor numărate pe dos.

Să deosebeşti itinerariile meduzei,

cheagurile umbrei, instinctele

aricilor de mare. Să scrii. Să fii liber.

Să cercetezi dura geometrie a scoarţei tale cerebrale.

Inocenţa lavei, dezmierdarea nisipului

pe care scrii. Brazde uluite.

Labirintul lui Dedal pe fundul tuturor mărilor.

Să fii liber. Să scrii liber.

Aer de cristal, obligaţia lui Sisif

este inefabila precauţie a cuvintelor

izbindu-se în obscuritate, potignindu-se de tine însuţi

de sângele tău, de oasele tale.

Să fii liber în cerul mării tale embrionale,

oceanul tău fără valuri, fragmentaţia ta totală.

TOMIS / OCT 1990

Cristian Pricop

poem tardiv (I) imaginară

acest poem nu-l poate ajuta cu nimic Am înhămat o pereche de nori

dar mie, scriindu-l, îmi opreşte nodul de să-mi care cu blândeţe imaginarul trup

lacrimi în gât aerul prefăcut în mireasmă se-ngroapă

viaţa lui s-a întâmplat în absolut într-o brânduşă de toamnă

(îl citise pe camil?) am o mare fără peşti sub pleoape

a murit când descopeream întrebarea - case foşneau în ploaia bătrână -

„veni-va ziua când nu vom mi-am acoperit sufletul cu gratii

mai huli sinceritatea?” de frig să nu mă urmeze

lăsând totul în ordine ferigi moi lâncezesc unde

şi-n noi ruşinea de-a trăi ardere suavă ar trebui să fie

acum cu vălul de albine peste ochi

îi port hainele şi încăpăţânarea de mine fug, orbind printre cuvinte.

de-a căuta un număr de casă

pe străzi cufundate-n bezne luminate.

poem tardiv (II) documentară

în camera obscură ai trăit şase ani Să vezi pe o bancă fluturi împăturiţi,

chinuind, chinuind pescăruşi zgribuliţi căutând apropierea

ca să afli că-ţi eşti, ţie însuţi, singur oamenilor

duşman să vezi femei nefardate pe strada

nu sabia! chipul seninătăţii după Sulmona

însoţire; aşteptând lângă firma SOS (litere lipsă

nu roza obscură ci, roza luminoasă: în pe-un fundal de pomi desfrunziţi galben)

adâncul ei tulburat, vei trăi ca-ntr-o să vezi carnea ei ca înfloritu’ merilor

baie de raze lângă difuzorul ţipând: „să murim fără

nu sabia! chipul senin pentru-un mai preget”

blând ideal: vieţile noastre se-oglindeau şi să vezi renovarea durerii:

în cer cu bălţi după / de valuri ce nu sparg digul, igul, gul,ul,l

ploaie: copilăria vine către noi cu afundat în pământul cleios (urcam dealul/

cărţile pe faţă. cu bocancii prea mari)

marginile ochilor curg.

Iulia Pană

poveste din est trist încep să dezbrac ziua de azi

Azi au sosit nişte tineri – Vocile mă urmăresc în stradă

Poate mâine vei veni să mă ca nişte buldozere -

aştepţi în locul acela Trec fără să fie văzuţi

De aici de unde îţi scriu oameni cu feţe de ceară

o să îmbrac copacii în haine cu şuviţe lungi -

de seară blând mă opresc lângă

Nimeni n-o să audă ce am să-ţi spun un chiparos şi mă mir

când cele două viori că există -

au să adoarmă tinerii pletoşi în acest oraş deschis

alungaţi vara pătrunde prin

două scrisori până acum – tricourile colorate, megafoane

tinerii aceia au încercat zodiace în toate ziarele -

să-ţi explice fenomenul în Şi apoi

care respiră – urcă prin muşchi un tremur -

te-au învăluit în fumul vatmanul, tânărul grăbit cade

ţigărilor tari fără filtru şi sângele ca o veste proastă -

şi în cântece tărăgănate trist încep să dezbrac ziua de azi

de tocite chitări – cuvintele se aglomerează

te-au rugat să pricepi pereţi împroşcaţi cu salivă -

de ce pronunţă cuvintele las uşa întredeschisă să scurgă

rotunjundu-şi buzele – lumina lăptoasă - vino

- ei vorbesc engleza şi vino şi spune-mi ceva despre mine

poate chiar ebraica sunet cald lipicios pe timpane

şi tot aşa poate că i-ai sau indicator -

îndrăgi, dacă vine seara lacrimi curios de albastre

obosită ca şi ei – curg pe sub unghii pe linia ta

încă două scrisori, încă te aştept – norocoasă şi îmi fac un semn alb -

tinerii de-a lungul de acum zilele vor pluti într-o

zidurilor murmură trist singură noapte -

un blues care începe cu şterg punctul de sub semnul întrebării

„She’s dressed in black again” şi asta e tot.

nu mai aşteapă nimic de la

tine nici măcar un semn

- şi de fapt n-a existat nici

o scrisoare –

nici tu –

ci poate povestea unui cuib...

Arthur Porumboiu

vis cu demonul exterminator

Călăul lustruia ghilotina. Îi încerca declanşatorul impur.

Aerul era vânăt, şi-n sentimentele noastre intra vântul sur.

Călăul nu vedea decât capete rostogolite,

şi noi nu făceam nici-un semn, nici-o mişcare!

El pipăia cu lăcomie neiertătoarele cuţite –

şi tăcerea noaastră însemna: aprobare.

Aerul se-nvârteja, şi-n sprijinul lui

călăul îl invoca pe Saturn;

noi rămâneam, în continuare, statui

precum pietrele în peisajul nocturn.

Aşteptarea pătrundea ca alcoolul în fiere,

şi noi în aceeaşi poziţie, iar El

se instalase în propria-i putere

ca ghilotina-n tăişul de oţel.

Putea să-nceapă marea-njunghiere!

recuperare

Gâfâim. Strângem flori

şi lacomi sorbind insinuantul miros,

vrem să fim, să existăm ca şi cum

din timpul nostru nico-o secundă n-a ros.

Vrem să fixăm totul! Să muşcăm petala ca pe-o buză de fată,

şi nu auzim decât nisipul curgând într-o cupă de piatră...

sensul bucuriei se şterge, se duce

cum ploaia-ntr-o secetoasă arătură,

şi numai mirosul amintirii e dulce

ca aerul în cupe de răsură,

însă nu vindecă, nu apără el

cum de moarte nu ne apără

nici pumnalul de aur, nici sabia de oţel.

stare

Poate fi vântul din Nord secerând gleznele cerbilor,

şi-ndoind fumul din hornurile albe;

poate fi doar iataganul lunii căzând pe creştetele bătrâne,

poate fi doar un gând al meu

care nu mai înfloreşte când liliacul se-mbată de el însuşi,

poate fi sufletul ţinut între limite –

el acolo îşi aude plânsu-şi – neocrotit

precum un cal sub promoroaca sură,

şi nimeni nu-i să-i aducă-un pumn de căldură.

Nu-s case cu fumuri albe.

şi nu-s voci calde să-l cheme,

ci numai frigul biciuind copacii,

şi pământul singur prins în reci diademe.

SUPLIMENT TINERETUL LITERAR, DEC 1990

George Mihalcea

Diviziune directă Iată cum

fiecare lucru înseamnă câte ceva iată cum suntem acoperiţi de ceaţă

după ochiul care-l priveşte care stârneşte căderea cuvintelor

de pildă buzele când într-un somn fără vise

cutreieră timpul trupului tău din care mai străbate

de la tăpli către sâni doar amintirea că respirăm

şi mai departe asfinţitul unei zodii văratice

până la ultima amintire totul s-a spus despre păsări

până şi că sunt urme

oricât de abruptă de mâini sau de altceva

coborârea între cuvinte totdeauna mirare

care nu te încap

tot mai rămâne o speranţă totul s-a spus despre cer

un fel de ceva foarte pasăre până şi că el nu este penetrabil

un fel de ceva decât atât cât îl măsurăm

foarte frig cu un ţipăt

până când devii

o rupere din mine de aceea ne îndoim

ceţoasă imagine sub apăsarea propriei linişti

a unei memorii deformate şi nu izbutim niciodată

să ne naştem fără urmări

şi doar am spus asupra rezistenţei materiale

că vreau să fiu singur a zânbetului

că vreau să fiu întuneric

că vreau să fiu zvâcnirea dimineţii

că vreau să

că vreau te trezeşti

cu gura inundată

nici pietrele şi nici de gestul ciudat

altcineva nu m-au auzit al frânturii de timp

eram mut care-ţi plânge la geam

jumătate devenisem inel de cenuşă tocmai atunci

jumătate inel de argint. explodează în tine

rând pe rând

toate zidurile

şi nu ştii

ce se întâmplă cu lumina

care-ţi pătrunde în tâmplă

ca o sentinţă

exilându-te pe un ţărm

de unde nu poţi scăpa

nici cu preţul unui faliment

al tuturor liniilor maritime

Arthur Porumboiu

Un paznic Mă bântuia imaginea

Un paznic slinos şi negru Cerul şi-a-nchis undele magnetice,

îşi târăşte saboţii şi soarele nu-mi mai osrotea chipul;

prin zonele-mi dureros de sensibile mă bântuia imaginea venelor deschise,

(acolo este sufletul meu) şi-acolo intrându-mi întunericul şi nisipul;

şi cu un baston noduros şi greu sângele cu-nverşunare-ncerca

le-nţeapă, le pipăie, de parcă ar vrea să-şi facă din propria-i căldură o spadă,

să descopere un filon de aur, însă totul se-ndepărta şi lăsa-n frontul gerului,

şi descoperă un filon de sânge ca pe-un fluture-n faţa unei păsări de pradă

Stare de sărbătoare Naşterea

Venea din Sud lumina clară – Naşterea unui răsărit translucid

eram în centrul ei îţi apără privirile,

când pomii îţi purifică trupul

se preschimbau în semizei, ca baie de plante vindecătoare;

şi-o sărbătoare-n frenezie acum nu-ţi trebuie aripi

în noi săpa un ferm contur, ca să fii liber:

şi sufletu-mi era făclie ochii pătrund şi-n piatră

şi zâmbetul : copilul pur şi – cu mâinile – poţi ocroti

ce nu cunoaşte spinii urii, pieliţa cerului,

şi nu cunoaşte îndoiala; blând

eram asemenea răsurii trecând peste ape;

ce-n zori îşi desface petala şi-auzi mugurul pornind călătoria

cu simplitate, însă-aduce puternică precum mersul soarelui -

parfumul adunat cu încordare – cu el se duce la nunta

Şi nici un gând nu mă suia pe cruce de polen

Comuniune Mag şi lup

În venele mele pătrund miresme şi raze – Îngheţate sunt crengile.

acum sunt pur ca lumina. Sevele dorm.

Moarte! Fructele viitorului nu-şi mai amintesc de mine

tu nu poţi fi idolul meu; Sunt lupul tânăr zvâcnind în salturi

nu mă închin ţie, în seara blindată de linişte. Şi-adulmecând urme proaspete

Ştiu: voi fi o dată cu privirea

anonim ca firul de iarbă-ntr-o mirişte, pe când din cer cad albele pânze.

dar şi-atunci atomii pământului meu, În măreţia albă:

îmi vor aduce căldură, MAG şi LUP

şi prizonierul tău definitiv transmiţându-şi unul altuia căldura.

nu voi fi!

1991

TOMIS FEBRUARIE 1991

Luiza Stoica

tragic şi simplu

mi se părea absurd să fie tragic,

dar era cu o mare uşurinţă.

- Când viaţa scapă înţelegerii noastre minime,

moartea capătă înţelegerea maximă.

- Această derută te izbeşte de pereţii cuvintelor,

această derută

te mai izbeşte de pereţii cuvintelor ca de megalite...

- Dar cât de neînsemnat poţi să pari tu,

dacă nu rezişti să domini istoria cu simplitatea ta!

- Hai, întoarce-te la muguri!

- Dar umbra sărăciei ţi se pare cosmică?!

elegie, eloua!

Boală de înger când eşti trist!

Faţa unui chihlimbar pe care razele suie!

Trupul un dureros ametist!

Tu eşti fiinţa ta sau fiinţa ta nu e ?!

În valea de lumină ninge roua.

Pe faţa mea ning raze foşnitoare.

Pre trupul meu se-apleacă-ncet Eloua.

Mă plânge ca pe-o fiică iubitoare.

Eloua, draga mea, mumă nebună!

Mă plângi tu pe mine sau roua?

Plânsul, durerea ta muzicală o s-o răpună!

Păstrează durerea-n sămânţă, Eloua!

Iubirii să fie sămânţă durerea ta bună!

Rogu-te rog, nu mă mai naşte din durere şi din alint.

Împarte iubire şi rouă mamă îndurerată nebună!

Sufletul meu suflet ţi-e moarte, sufletul meu îndrăgostit!

fereşte,mă de moartea atoateştiutoare

Fii Rege al imperiului meu!

Chiar şi surâsul meu e un imperiu

pe care nici Dumnezeu nu l-a cucerit!

Creatură a Realului

care mă stăpâneşti doar cu o floare de lotus!

Vino tu şi ţine-mi de iubire –

stăpâneşte-mă cu surâsul tău.

M-ai cucerit cu o lacrimă.

După baia în viaţă

plânsul tău m-a clătit.

Fă-mă Regină în lotus

pe lacul profund al lacrimei tale!

Sorin Roşca

veghea continuă într-o clipă fără nume

Circulă zvonul că m-aş fi stins, Pe un vârf perfid de spadă,

că n-ar mai fi vlagă bulgăre de nenoroc,

înlăuntrul acestor oase, steaua-mi şuie stă să cadă

şi nici măcar grăuntele nebuniei iernii la soroc.

n-ar mai scoate colţ

sub tâmpla-mi albită de patimă. Doar o ubghie-şi mai ţine

În taina viscolită de a rămâne eu însumi, într-un pliu de cer colţos,

unii doar pulbere văd cât să-ncui peste coline

pe gaura cheii, lacătul geros,

dar cine a rămas să urnească

roata plumbuită a cuvântului, cât să sting pe buza ierbii

cine bântuie cu lumina în palme aburind ultimul cuvânt mocnit,

pe sub iarba căzută-n genunchi, după care-n tropot cerbii

întorcând-o în albia firească a timpului? s-or întoarce-n mit

În pieptul cui îşi îngroapă întâia bătaie

glonţul viclean al prostiei şi s-o prăbuşi pe lume

şi cine va duce pe umeri pruncilor noştri urlet lung de lup nebun...

Vegehea continuă, deci nu ridicaţi în pripă

mâine, tot adevărul? Într-o clipă fără nume,

rogu-vă, sabie otrăvită, bănuiala! într-o apă fără umbre,

doamnă ferecată-n galben

ţie mă supun.

oriunde-ai fi, ascultă...

Pe sub geamul lunii înflorit de ploi

trec cerbii cu pădurile în frâu

spre mai târziu,

făptura ta prin ceţuri violete se ascunde

cu ziua pâlpâind pe umeri goi,

şi taine peste zare aşterne stins un corn ,

şi clipa sângerează în turnul amintirii,

oriunde-ai fi, ascultă, înmuguresc zăpezi

şi clopote de aur cheamă-n lumină mirii.

TOMIS / martie 1991

Petru Vălureanu

portret în mişcare

Modifică-te, pieri fără regret, în voia suavului eşec.

O poezie a întregului pulverizat în cristale.

Săruturi de sprijin ca un supeu în vânt.

Magician al speranţei, n-am decât satisfacţii adoptive.

Cenuşă mereu neterminată, bucuria mea.

Nu-mi aplec fruntea decât pentru dragoste

deşi ea n-are nici-o importanţă.

Femeia goală se sparge ca un timpan.E

plină de şerpi şi inele. O obsesie de pluş roz.

Dorinţa îi scoate rochia înainte de-a înota

spre inima ei.

Când sunt singur, sunt fericit.

Femei trebăluiesc în furouri soioase la ciorbele-ntâmplării.

Nu există viciu decât mult prea greul trup.

Am de gând să nu mai fiu om, să-i strivesc

pe cei inconştienţi şi încă ceva,

care seamănă cu o tentativă de viol universal.

Apăsător bilanţ ce frământă noaptea sufletul.

Vorbe de credinţă, iubire, speranţă în jurul gâtului.

Doldora de iad un parfum. Liorpăie cineva stele.

Creierul meu e un ochi de taifun.

Poetul merge pe bulevardul larg al lumii

şi nu se teme de metafore.

Du-te dracului îi suflă vrabia din praf.

Du-te dracului de fraier îi gungureşte târfa de pe umăr.

El este cât poate fi înjurat, cât înjură.

Se bucură cu adevărat numai atunci

când nu-l vede nimeni

când nu se vede nici măcar pe el însuşi

el fiin Dumnezeu.

Poetul a aerul unei guri înstelate.

Se retrage în propria-i substanţă,

nu cerşeşte niciodată un os.

Oricât de parfumat, realul, ca un brânci.

CUGET LIBER / iulie –august- septembrie 1991

Ananie Gagniuc

O completare “Exigenţă”

“Cine-a pus cârciuma-n drum El, ca şef, un mare rol

Ăla n-a fost om nebun” A avut, mai mult ca sigur,

(Dar cu mintea cam nătângă, Luând parte la control

Că putea s-o pună lângă). (Partea leului, desigur).

Scrisoare de adio soţiei guralive Graţie şi frumuseţe

Află, nevestică dragă, Câte un bolnav, în sală,

Te-am iubit ca un nebun – Operat, încet se scoală,

Te-am iubit o viaţă-ntreagă, Uită de cuţit, de boală:

Dar n-am apuca să-ţi spun !... ...Vine sora medicală!

Pace şi “război” Vecină, dragă vecină

După ce-au băut atât Casa vecinei de peste drum

Si-au făcut-o iarăşi lată S-a făcut scrum !

Nu s-au mai ţinut de gât De vecină mi-a fost, într-un fel, milă

S-au luat de beregată. Şi-am luat-o la mine, la vilă

Aşa a intrat în al dragostei joc

Fără să ştie de fapt...că eu i-am dat foc.!

La moartea unei soţii cicălitoare Asta s-a-ntâmplat acum un an

De-atunci strâng ban cu ban

De nevasta lui sătul, Pe locul rămas viran

A rostit, privind mormântul: Să construiesc o şandrama

Am răbdat-o, cred, destu, Să am şi eu, liniştit, unde sta!

S-o mai rabde şi pământul!

SUPLIMENT TINERETUL LITERAR / nov 1991

Cristinel Pricop

Poem pentru tine Rime

Te interesează poezia întrebam Să ne-amintim de vreme de-nceput

Îmi surâse cu umerii. când mai credeam că nuferi ne-am

Persoana mea? Nu cred! născut.

Mici storuri muzicale i-acoperiră Să ne-amintim de aşteptări, absenţe

Ochii (tocmai îi treceam înot, ieşind de anii fragezi limpezind cadenţe

la mal, mai proaspăt, mai curat) Cât te-am dorit alături, însă teama

dacă ştii să cânţi, cântă o rugam de-a nu te pierde răscolise seama

şi iarăşi surâdea, jucându-se cu mine Şi-acum tu spui că totul este joc,

învăluindu-mă cu părul ei blond doar joc

ca liniştea aurului când îl jucă cu suflete de foc?

(pe-un strat de frunze verzi mă credeam Cu ochii plini de viaţă-nlăcrimată

de-aş fi mângâiat-o) noi ştim trecutul este rană vindecată.

numai să nu plângi Dar ceasul ce vine, ceasul cel bun

ce mă fac dacă lacrimile tale şi înalt

sunt adevărate noi nu îl vom pierde, pregătiţi

numai să-ţi mai scrii poemul pentru salt.

mi-a răspuns

femeie îi spuneam, femeie cu sufletul bun

am atâtea să-ţi spun

bucuria vieţii de mâine, de-acum.

De dragoste

Născătoare de iubire

candoarea pe umerii tăi

acum nu mai plec

şi eşti lângă mine

aspră mustrare a fost gura ta

în care se trezesc miresele

după o noapte de dragoste

acum nu mai plec în nopţile mele

interioare

acolo e lumina aprinsă de tine

şi e lepădare a sinelui cel îngust

născătoareo de iubire

singurătate pe umerii mei

nu mai vreau.

Lavinia Dumitraşcu

Bucureşti – 41 c Lui Vasko Popa

Nu mai cântă nimeni. Lemnele astrale

Gândul de briză doarme au fost

sub poduri. strangulate de lupi.

Câinii latră astmetic. Tremură!

Casele se mişcă ireal. Lâna de argint

Cărăm lăzi de grade celsius pe umeri, se închide

săpăm mormintele paşilor în căuşul

în asfaltul mutiliat de soare. cerului meu.

Nu mai cântă nimeni. Fă-o sclavă

Cuvintele asfixiate a pădurii de stele.

mai ies totuşi cu mâinile sus Lupilor,

şi le turnăm pe gât zâmbind jocul vostru s-a terminat.

porţii duble de asfalt topit. Păstorul vostru

vă spune

ca-ntre prieteni:

“Tremuraţi-vă!”

Ion Dragomir

Contemplaţie în septembrie Casa

Drumul urcă peste lungi rămăşiţe de zei, Casa

În pârâu o frunză cade şi-i dusă. poartă urma

În vânt se-aude-un suspin şi-i dus. paşilor tăi,

În om o lacrimă zornăie şi se duce. precum mărul

muşcătura.

Pământul culege pământ!

Urmăresc durerea

Asfinţeşte casa:

intră-n pământ cu ochii astupaţi de iarbă.

Şi steaguri tivite cu flori de liliac

îmi sunt amintirile.

Urmăresc durerea crescută-n părinţi.

Numai cel ce lasă trandafirul aprins,

pleaca

in mantaua văzduhului.

Iulia Pană

Imagine simplă Epistolă

Dis de dimineaţă mă trezesc Locurile au devenit

cu pleoapele lipite de imagine. atât de comune

striaţiile pe suflet

Nu mă cauţi - degetele tale ca o mistică boală

odgoane de ceaţă.

La amiază căldura şerpuieşte plaja s-a umplut de aripi

pe lângă pereţi – oameni grăbiţi tot mai des vezi reincarnaţi

udă străzile cu minuscule stropitori – în peşti oameni ce-au

plâns în ecouri

Două uşi trântite şi glasuri seci

se strecoară pe muzică de Bach întoarce-te până când zidurile

răzvrătite au să unească nopţile.

Îmi aşez mâinile sub cap şi visez

să plec o săptămână pe mare

Buzele tale fierbinţi o briză

ca şi când aş pluti

Clipesc şi iată te aflu

într-o imagine simplă.

Sorin Roşca

Filă de jurnal Călătorie în zori

Până să apară-n culise regizorii Pe strada cu trei felinare mioape

sub flamura unui rânjet strategic şi-un câine apatic

au fost şi clipe atinse de înger, uneori, o corabie rătăcită prin cer,

au fost şi astre potopite de rouă trece lovind cu zbaturi de păsări lumina

in marginea aceea sângerie a iernii, o clipă, apoi se destramă-n mister,

timp încremenit, bradul meu de Crăciun

dintr-un vis dureros de înalt aştrii prind miros năucitor de pâine,

bântuit de Marin şi Nichita... Alisa piaptănă luna adormită-n smochin,

pe dinaintea celui mai fără de glorie

umbră de argilă cară snopi de pelin,

În căutarea luminii şi cum nu se-abat niciodată albastrele

semne

Strecor pe gaura cheii, în calendar, prin urbea cu ochi nisipii de muflon,

ochiul meu destabilizator, mă pierd către raiul cu nume de fată

iscoadă fără scrupule pe scara aceluiaşi rece şi ultim vagon.

im intimitatea zilei de mâine,

privesc adică în gol,

caut minunea promisă

trăind mai departe în pierdere

după bunul obicei al pământului,

aceeaşi maşină ieftină de supravieţuit

plătind cu vârf şi îndesat

nesăbuinţa de o zi a Speranţei.

Au mai publicat

Gh. Harabagiu-Haru Sanda Ghinea

Dragoste sponsorizată Exerciţiu de dicţie pe malul mării

“Dragostea” ca-n Occident, Pietrele luate-n gură

La noi nu-i... privatizată. nu te-ajută să vorbeşti

Dar se face, cu talent, dacă pietrele de ură

Şi-i, discret... sponsorizată. Te-au oprit să mai gândeşti.

Nic. Emanuel Vârgolici, Geo Vlad - Marinarilor

Gândul meu se-ndreaptă către voi,

Marinari cu sufltul curat,

Temerari ai vremurilor noi

Ce pământu-ntreg l-aţi colindat.

Braţele călite în furtuni

Poată-n lume steagul tricolor,

Peste nave voi sunteţi stăpâni,

Frământaţi de-acelaşi tainic dor.

De pământul patriei iubit

Şi de casa plină de copii

Temerari cu suflet oţelit,

Ne aduceţi numai bucurii!

Astăzi, vă ofer un coş cu flori

Tuturor care muncesc pe mare –

Şi ostaşi, dar şi navigatori:

Multă sănătate! Pace! Soare!

1992

Radu Şuiu

Când locuieşti la capăt de linie

Singur în bucătărie cu fantomele atâtor foste...

Tot mai bărbat, zâmbetul tot mai aspru,

Depărtarea răbufnind în ferestre.

Din oglindă, ironic,în trecere, celălat te felicită.

Pe-afară

Troleibuzele veşnice-întorc şi o iau către gară.

Singur cu televizorul stricat şi mormane de poezii

În care nu mai ai nici-o încredere,

Cu speranţa buimăcită prin colţuri de odaie

Ca o fecioară despuiată,

Ochiurile protestează-n tigaie –

privire galbenă, tumefiată, –

Ca nişte sâmburi ai singurătăţii primordiale.

Singur cu turma de sticle goale,

Cioban învelit în ţundra plictisului

Sprijinit

În stiloul mai greoi ca ciomagul.

Unde-s lupii gândurilor, unde-s fiarele mute?

Marele oraş îşi ascute

târziu, tăcerea, infinita răbdare

Cu care-ţi retează şi-ţi macină aceeaşi adâncă

şi fără de rost întrebare.

Singur cu prietenii, cu toată lumea,

Singur cu fosta iubită în pat,

Singur, ca la o înmormântare

groparul eficace şi beat...

Dincolo de tine mai stăruie

Vagi contururi,

Zâmbet, - oglindă – octombrie,

Troleibuze-ntorcând către toamnă de-a pururi.

Un punct de plecare

Şi,

Ăsta e adevărul:

Ea nu va mai veni niciodată.

Absenţa, doar, ca o paraşută stricată,

Va cădea blând peste edificiu.

(Vecinii vor lua-o ca pe-un fel de viciu –

tu – urcând spre propria-ţi uşă

cu un pas ciudat, de păpuşă

care-a luat o hotărâre

definitivă ;

viitorul tău – fără perspectivă;

prietenii – mari surpări de teren –

te vor vizita într-o seară, probabil,

cu nu tren,

vor urca locomotiva pe scări gâfâind,

la tine va fi numai halta

din care, cu jind,

vor crede, spera că se poate ajunge

ori într-un continent iluzoriu, abia inventat,

unde venirea ei, neîntâmplată,

să fie pentru totdeauna uitată.

Femeia din pisc

Avântă-ţi trupul în sufletul meu,

Cu umori cu tot, cu istoria lui,

Cu hieroglifele încrustate pe umeri,

Cu marginile zdrenţuite de vreme.

Iubito,

Poeţii se sting devreme,

Ei nu prea au timp de discuţii pedante

Ei nu au soţii ci numai amante

Vino, deci,

Şi-ţi aruncă trupul

În sufletul meu

Să vezi cum pluteşte materia-n spaţiu

La fel cum marea-şi aruncă delfinii în cer

Cu nesaţiu,

Pe buza prăpastiei vino, să fim egali –

gol şi plin

Mari însetări de cel’lalt – cât mai zboară

Prin nesfârşitul, amarul meu crez

Carnea-ţi uşoară,

Cât timp te mai poate sfinţi acest zbor,

Această-ncercare plină de risc,

Fii femeia din pisc,

Femeia târzie

Care se-aruncă ştiind – sau fără să ştie –

În sufletul meu

Ca-ntr-o apă vie

Valentin Busuioc

Elegie Toamna, tărziu

Dar cel mai bun înţeles Dinăuntrul frunzelor

tot în somn îl găsim, privesc gol copacii

când liniştea sufletului e tulburată, şi privirile lor

când simţurile pleacă de la noi lucesc pe tainice semne.

spre a ne ocroti viitorul

şi-a făuri învelişul primelor amintiri. De unul singur vorbeşte un sâmbure

Amintirile sunt lupta dată cu somnul! Despre libertatea de a visa.

II Vorbeşte singur,

Lupta cu somnul s-ar putea să te doboare vorbeşte despre foame

de două ori, şi nevoia de a se împuţina.

dimineaţa şi seara,

dar cel mai sigur seara, Toamna se face rotundă,

când se schimbă paza în jurul cetăţii. Rotundă...

III

Rămâi cu ce ai,

căci ceea ce ai sunt amintirile. Ikebana

Trupul presărat de-a lungul lor

în curând va muri Două flori de cireş -

din cauza luminii care se depărtează două ramuri uscate

şi uită ce-a fost...

sabie fără de greş

O, linişte a somnului – sfera ! tăind viaţa de moarte

neterminându-se-n vis -

Exerciţiu gândul celui ucis.

Numai eu şi femeia

in faţa cuvintelor

Hainele răsfirate ca o floare –

dezgolirea ţipând

Mâna mea

pe sânul femeii

căutând gura copilului.

TOMIS / iunie 1992

George Mihalcea

nisipuri şi amfore

Iată poemul în flux şi reflux dincolo de capătul promontoriului

seişele nopţii şi zilei bărcile tulbură beţia albastră

având drept unic obiect şi se pregăteşte

pietrificarea privirilor explozia algelor brune

care sângerează mereu aşa cum promontoriu

care dorm din promontoriu se naşte

care tac privirile fiecăruia nasc altă mare

numai marea ştie şi simte niciodată aceeaşi

cine pe cine va înghiţi după cum niciodată aceleaşi anghile

bărbaţi păsări femei, nu pleacă înspre sargasse.

terase şi diguri ... până şi lacrima

promontorii şi lacrimi câtă este

nisipuri şi amfore se tezaurizează pentru scopuri

vieţuitoare tulburi mult mai înalte decât această plajă

care intră-n placenta ei uriaşă unde exilul este atât de deplin

ca într-o matcă primordială. aglomerarea de lucruri

Iată trupul bronzat al poemului văzute sau îndchipuite - nisipuri

pe torsul înotătoarei corăbii, femei, albatroşi,

care nu a cântat niciodată plute, scoici, peşti şi alge

în mâinile unui bărbat puternic mirositoare

şi nimic nu a cuprins-o promontorii şi lacrimi

mai definitiv ca acum meduze, crabi, murexi,

fiecare mişcare alor garizii pe care copii din poveştile mele

este o repetiţie îi devoră doar cruzi -

a unei dispariţii intuite devine expresia cea mai acerbă

eu nu vorbesc despre necuprindere a ultimei nopţi gata să ţâşnească

despre spaţii imense din toate cuvintele

ori despre nebunia nemărginirii răstignindu-mă pe tot ce-am văzut

acestea sunt bune pentru poeţii de risipindu-mă într-un dans

duminică la capătul căruia nu te aşteaptă

eu am visat crisparea poemului nici bucuria, nici moartea

între flux şi reflux ci numai o trecere

iar cuvintele cădeau peste mine într-un alt fl de cuvânt.

într-o ploaie acidă

FRONTIERA nr 36 1992

Sanda Ghinea

RONDELURILE TIMPULUI DE TREDERE

Rondel pentru o gutuie Rondelul vinului de Bohotin

Fac monument dintr-o gutuie Din malul stâng în malul drept de Prut

pe-un pedestal abrupt de cărţi; trecând să ceri cărbune la vecini

pe taină sufletul îl suie te pomeneai cinstit cu bohotin

şi se cruceşte-n patru părţi. Până uitai la ce ai mai trecut.

Când versul mi-i bătut în cuie Bunica mea – acolo s-a născut

şi leii împletesc juvăţ – iar copca la botez fu spartă-n vin.

fac monument dintr-o gutuie Din malul stâng în malul drept de Prut

în vârful treptelor de cărţi. trei zile au ţinut-o-ntr-un festin.

Înmiresmata mea statuie – Tătâne-su – un hâtru înnăscut

pe trup de-o să-ţi apară hărţi, de popă...adunase-n obşte cin,

în sâmburi sufletu-mi încuie, cântând podgoria cu har creştin,

de toamnă iar să mă răsfăţ mai şugubăţ, ca Sfântul Bohotin -

cu-n monument dintr-o gutuie. Din malu drept în malul stâng de Prut.

Rondelul stelelor Rondel pentru drumul crucii

Stelel se scarpină pe spate De-o vreme moldovenii crucea-şi duc,

peste noi se scutură cinabru, sfinţi necanonizaţi, printre gulaguri,

Vavilonu-n maluri curge scabru, şi au ajuns la fraţii lor sub steaguri

suntem plini de bube, jumătate. Cu sufletul şi tălpile hăbuc,

Peste Stix tot căutând dreptate, Duhul-Cel-Rău- cruciş ochi decalmuc

pajerii cloceau pe candelabru, şi-a dat din noi copitele-n vileaguri,

stelele în front aliniate dar moldovenii tineri crucea-şi duc

scuturau mătreţuri de cinabru. Spre mântuirea ţării de gulaguri.

Urlă bicefalii în ansamblu. Când Skaraoţki-a strănutat un truc,

bune-s gâturile bifurcate Ivan Turbinc gata-i de harţaguri.

pentru exerciţii de carate. Încins între pistoale de haiduc:

Ceardaşul se schimbă-n marş - Strileai! Sileai! – la Nistru pe meleaguri -

macabru. Şi ... singuri moldovenii crucea-şi duc.

Stelel se scarpină în ...spate.

Rondel pirogravat Rondel de trecere

Pirogravând rondel după rondel ...şi viaţa-i un rondel cu rime seci.

în sinea mes de soare tăbăcită Întâiul vers o-ncheie concludent.

mă simt de nu ştiu cine ispitită Trecutul? O bulboană în prezent.

să folosesc vaccinul în alt fel. Când ştii canonul – trebuie să pleci.

Pegasul nu mai mestecă betel, Ai sau nu ai în deal un foc de veci?

se scutură ca de-o armură scită, Printre nebuni ai fost un repetent?

iar eu pirogravez câte-un rondel E viaţa un rondel cu rime reci:

în carnea mea de soare tăbăcită. Întâiul vers – finalul. Tu? – Absent.

De-aş fi un ochitor ca Wilhelm Tell N-ai scos o carte... Pagubă-n ciuperci!

aş scrie cu-o săgeată îndrăcită, Să ai acum dolari şi fumuri Kent...

dar bună-i fiecare limfocită Comandă-ţi un profil de dizident.

purtând în mine un secret răzbel, La mare în lături poţi să te-nceci.

pirogravând rondel după rondel. E viaţa un rondel cu rime seci.

Rondel de primăvară

Te scoală, tată, pune viţe noi,

însemne la hotare câte-un nuc,

pe-aici a mai trecut un tăvăluc

dar parcă face drumul înapoi

Acum e cum a fost după război;

Ia cine-apucă...Vremea-i de zăbuc.

Te scoală tată-nfige viţe noi,

însemne la hotare câte-un nuc.

N-am casă părintească să m-acioi,

n-am rostul plugăriei cum s-apuc,

mult prea târziu dau ocina-napoi.

Coadă la pâine pot să mai produc,

te scoală, tată, pune viţe noi

1993-1997

Şef CA – CR 1 Ion Ciurcă

-Lt cdor Ananie Gagniuc

Preşedinte cenaclu: Nicolae Necula

Secretar literar: Geo Vlad

- Activităţi: Simpozioane şi evocări ale unor personalităţi de marcă (Eminescu, Jean Bart, Aurel Vlaicu, Horia Agarici), a zilelor categoriilor de forţe (Aviaţiei, Grănicerului, Marinei Române), recitaluri de versuri şi lansări de carte.

Recitaluri de poezie:

(Cercul Militar, LNR, Liceul Militar de Marină „Alexandru Ioan Cuza”);

Comentarii literare

- pe marginea lucrării „Poezii şi proze scurte” semnată de Iulia Pană, Costin Antonescu (proză şi poezie), Steluţa Ispas,poezie,

Debut literar

1993:- Sanda Robu – (student anul II la Facultatea de medicină), poezie de dragoste; 1994: mm Cristinel Bălan, poezie, Cristian Robu (navigator din Brăila), proză, mm aviator Gelu Bancu şi Sorin Vavil (student la IMC), poezie, 7dec: Coralia Ghiţă (elevă cls XI Lic G. Călinescu), poezie,

1996: Constanţa Tănase , Eduard Rosentzveig şi Gina Nicolae Comşa, poezie,

Apariţii editoriale

- col dr Nicolae Necula – „Raport de gardă”, lt-col Lică Pavel – „Conjuraţia nebunilor”, proză şi , „Semn roşcat de întrebare”, versuri pentru copii, col Dumitru-Ene Zărneşti – „Bătrâne Cronos, de-ai mai vrea...”, versuri, lt maj Valentin Busuioc – „111 poeme”, versuri, Şerban Gheorghiu – „Pe marea lui Atlas”, jurnal de bord, Hortensia Theodorescu – „Carnaval într-un val”, versuri, Sanda Ghinea – „Ce noroc pe capul meu”, versuri pentru copii, Ana Ruse – „Atâtea enigme”, povestiri pentru copii, Ştefan Cucu – „Templul cuvintelor”, poeme, Alexandru Prundea – „Procesul unui intelectual”, roman, „Memorii la morile de vânt”, roman de ing. Gh. Bărbatu, „Ţărmul iubirii”, haiku de Ana Ruse, „Cu bucuria în suflet”, proză de Ovidiu Dunăreanu, „Calea jertfei” (antologie de autor), Arthur Porumboiu, „Iubeşte şi nu vei putrezi”, versuri de Ion Dragomir, „Îngeri decişi” roman de Ion Roşioru (volum de debut), „La porţile destinului”, proză de Florica Stanciu, „Nurie”, roman de Costache Tudor, „Imagine simplă”, poezie de Iulia Pană, „Memoriile unui sugar”, de Ananie Gagniuc, „Poezii de colorat”, de Lică Pavel, „Alte peripeţii cu Tomismar şi echipajul său Curaj”, de Hortensia Theodorescu, „Zefir nipon”de Dumitru Ene –Zărneşti, „Pelerin pe drumul măslinilor”, versuri de Dan Ioan Nistor.

Apariţii în

*Cuget liber – Scriitori la Pontul Euxin: Ştefan Cucu (Constantin Cioroiu); Ananie Gagniuc (text umoristic).Autori dobrogeni: Ştefan Cucu (Aurelia Lăpuşan), Ananie Gagniuc – Colţul vesel (inedită tombolă organizată la Balul Primăverii!), Arthur Porumboiu – menţiuni critice la volumul „111 poeme” semnat de Valentin Busuioc;

Suplimentul literar-artistic „Albatrosul”al ziarului Cuget Liber: Sorin Roşca şi Cristian Pricop – poezie, Arthur Porumboiu – comentariu literar şi „O vizită la Dl Eugen Simion” (Evocări), Ovidiu Dunăreanu – proză: „Visul”; Cristina Tamaş – „Lumina care ucide”, proză, Ion Dragomir – poezie, Arthur Porumboiu – menţiuni critice (Mici insule de poezie),

*Steaua (revistă de literatură, cultură şi spiritualitate românească) – Valentin Busuioc.

* Observatorul militar – Ananie Gagniuc (Pluguşor cu umor).

*Timona – Ananie Gagniuc (Din gabie...).

*La datorie – Geo Vlad: „Un tânăr poet – Valentin Busuioc”;

*Metafora – Ananie Gagniuc, Sanda Ghinea, Ovidiu Dunăreanu, Nicolae Motoc, Ioan T. Ştefan, Liliana Lazia, Mioara Vineş.

* Scutul Dobrogei – Geo Vlad, Ananie Gagniuc.

*Viaţa Armatei – lt-col Lică Pavel, poezie, Liviu Vişan – cronică de cenaclu,Geo Vlad şi Mircea Lungu (poezie), Vasile Mizdrea, proză (Noaptea cocorilor albi), Ananie Gagniuc, George Mihalcea, Liviu Vişan (cronică la „Memoriile unui sugar”, )

*Tomis :

1994- Ştefan Cucu (portrete dobrogene: Luisa Stoica-Balica), Ananie Gagniuc (Dicţionar alandala de iarnă, La revelion, Publicitate),.

1996: Ştefan Cucu (portrete dobrogene: Nicolae Necula),

1997:Corina Apostoleanu (cronică la cartea „Alte peripeţii cu Tomismar...”)

Lansare de carte

1993: „Manual erotic” şi „Templul cuvintelor”de Ştefan Cucu; Valentin Busuioc - „111 poeme” (cuvânt înainte: prof Ion Codrescu; prezentare: prof dr Olga Duţu şi prof Nicolae Rotund;recită: actorii Nina-Udrescu Mazilu şi Eugen Mazilu). Sanda Ghinea- „Ce noroc pe capul meu” (pentru copii). Nicolae Necula – „Raport de gardă”, roman.Dumitru Ene-Zărneşti – „Bătrâne Cronos, de-ai mai vrea...”, roman.Florica Stanciu: „Umbre la fereastra cetăţii”, roman.

1994: „Vânzătorul de enigme”, antologie de proză dobrogeană, editat de revista „Tomis”(18 prozatori), „Peisaj sentimental”, de Ana Ruse, un jurnal de călătorie al unei fiinţe mistuite de „arşiţa chemătoare a depărtărilor”, „Aşteaptă-mă, iubire”, roman de Florica Stanciu, „Măiastra şi prinţul” şi „Hai, să colorăm poveşti”de Lică Pavel (pentru copii), „Vuieşte iarăşi marea”, poezii de Gh. Bărbatu,

1995: „Fereastra dinspre mare”, antologie de poezie contemporană (40 de poeţi din spaţiul pontic), editată de revista „Tomis”, „Viaţa în direct”, poezie de Valentin Busuioc, „De la Ipoteşti la Palermo”, de Şerban Gheorghiu, „Anotimpurile Mariei”, roman de Cristina Tamaş, „Foamea şi setea”roman, partea a doua din trilogia „Stejarul” de Victor Corcheş, „Zodia albastră a iubirii”, versuri de Hortensia Theodorescu;

1996: „Clopote de lut” , versuri de Dumitru Ene-Zărneşti, „Inspecţia”, schiţe şi povestiri de Nicolae Necula, „Noaptea cocorilor albi”, roman de Vasile Mizdrea, „Nurie”, roman de Costache Tudor,

1997:„Memoriile unui sugar”, de Ananie Gagniuc, „Pelerin pe drumul măslinilor”, versuri de Dan Ioan Nistor, „De la Marea Neagră la Pădurea Neagră”, de Şerban Gheorghiu, „Estule, copil din flori”, poezie umoristică de Petru Brumă, „Ţărm de nelinişte”, poezie de Coralia Ghiţă (cls XII, G Călinesu), „Pisica din perete” , povestiri de Gh. Bărbatu, „Întâlnirea” de Vera Cordonescu, „Nebun din dragoste” , roman de Iosif Şerb, „Numele focului”, versuri de George Mihalcea, George David şi Liviu Vişan, „Frontul Salvării Naţionale”, proză de Cristian Timofte, „Lupta cu Îngerul negru”, poezie de Arthur Porumboiu, „Scrisori dintr-o livadă cu cireşi”, poezie de Costache Tudor, „Anticar de Nopţi”, versuri de Cătălina Creţu (debut în volum), „Muguri de pământ”, versuri de Constantin Oprea,

„Jarul pământului”, proză scurtă de Elisabeta Costescu,

Colaborări:

Muzeul Marinei Române, Muzeul de Artă, MINA, Lic Militar de Marină”Alexandru Ioan Cuza”, Sc Mil de Maiştri Mil de Marină, Academia Navală „Mircea ce Bătrân”, Teatrul Liric, Teatrul de Stat, Biblioteca Judeţeană, Asociaţia Umoriştilor din România, Univ Hyperion

Expoziţii

- Artă plastică (arh Gheorghe Tofan, Ioana Iacob), fotografie (Constantin Oprea),

1994: „Mare şi flori” – clubul de artă, condus de Valentin Donici,

Concursuri:

- Societatea de Haiku Constanţa (un an de la înfiinţare): premiul I – lt maj Valentin Busuioc;

1995: - Concursul naţional de poezie „Lucian Blaga”, Timişoara: Sorin Roşca – premiul I;

- Festivalul de umor cazon „Podul minciunilor”, Sibiu: Nicolae Necula – premiul III;

- Concursul de creaţie literară „Cartea naturii”, organizat de Televiziunea Română – Tudor Costache premiul special pentru „Trandafirul japonez”, proză;

- Concursul naţional de poezie „Porni Luceafărul”, premiul I- lt. maj. Dorin Popescu;

- Concursul Interjudeţean de creaţie în domeniul prozei scurte şi reportajului „Alexandru Odobescu”: premiul pentru cel mai bun volum de proză scurtă - Ovidiu Dunăreanu („Cu bucuria în suflet”);

1996:- „American Biographical Institute INC”:Valentin Busuioc – „Omul anului 1996” ;

Concursul naţional de poezie şi eseu „Panait Cerna”: Coralia Ghiţă – premiul al III-lea, Premiile Revistei „TOMIS”: Sorin Roşca pentru volumul de poezie „Paznicul gerului”, Nicolae Rotund pentru volumul „Tudor Arghezi”, Constantin Novac pentru romanul „Punctul mort”, Nicolae Motoc pentru volumul de versuri „Fragilităţi”, Ananie Gagniuc - diplomă de merit.

- Festivalul internaţional de poezie, din Sighetul Marmaţiei: Iulia Pană – premiul pentru debut editorial (volumul de poezie „Imagine simplă”),

1997: - Festivalul de umor cazon „Podul minciunilor”, Sibiu: Mihai Tilici – premiul I pentru literatură satirică,

Invitaţi

- Mariana Păvăloiu – Muzeul Marinei Române, Rodica Badea – Biblioteca judeţeană, prof Olga Duţu, prof univ Puiu Enache, Constantin Novac – redactor-şef al revistei „Tomis”, Georgeta Borandă – MMR, Cdor Doru Ionescu, grupul satiric „ALsa STARS”, condus de A. Lăzăroiu, Asociaţia Umoriştilor din România, condusă de Valentin Silvestru (şezătoare literară), Laurenţiu Ulici, (preşedintele Uniunii Scriitorilor)- înfiinţarea filialei Dobrogea a US: sambata 21 ianuarie 1995, la CM.Au fost primiţi in US 21 de scriitori dobtogeni, printre care şi Cristina Tamaş, Ştefan Cucu, Nicolae Necula, Hortensia Theodorescu şi Şerban Gheorghiu. Secretarul executiv al filialei: Constantin Novac; (21 nov 1886, noi membri ai US Dobrogea– Lică Pavel şi Valentin Busuioc, după ce în oct fuseseră primiţi Ovidiu Dunăreanu, Ion Roşioru şi Sorin Roşca);

Alţi invitaţi: studenţi de la Universitate „Hyperion” (Diana Cheregi şi Iulian Enache), Simona Rusu, dir Muzeului de Artă,

1994: tenorul Ilie Gănţoiu, soprana Iacobina Vlad, Cenaclul SF „Regii nisipurilor”,

Recitatori

Aurel Lăzăroiu, Luciana Şerban, Gelu Nezir, Nelu Hodor.

Laurenţiu Mihai şi Constantin Iuruc -umor.

1993

CUGET LIBER (Albatrosul)/ 06.06.1993

Sorin Roşca

Mică elegie

Provincia ne toarnă de-a valma-n urma ei

vegheată de un înger zgribulit,

sâmbătă e primăvară, iarna începe luni

când drumurile noastre ne împart

aceleaşi cărţi cu semne mari,

când eu sunt nord, când tu eşti sud,

când ora-şi pune cizmele de plumb

şi urbea-n gri ne-aşteaptă cu aşii în manşetă.

Posibilă dimineaţă în doi

Împleticit în ore cu limbi şuierătoare,

arunc la păsări felia de noapte ce-mi rămâne

şi te aştept pe cheiul duhnind a surogat

să mă striveşti grăbită în colţul unui zâmbet

sub vânzolita punte a dimineţii spâne,

să cad nepăsător în laţul privirii tale de agat.

Reîntoarcere în lumină

Fie binecuvântat pântecul din care vii

desculţă peste nopţile mele,

cu poruncă să le subţii,

să le răzui cu şoapte până la tencuiala apărată de stele.

Zămislit-a el înainte cu mult de Iisus

pui de colb hărăzit să hrănească imperii,

dar,tu, îngere, mugur întrupat în femeie,

dar,tu, îngere numai pleoapă, pentru mine te-a fost zidit

din cenuşile Asiei, din mătase.

Ţi-au fost spus să mă afli într-un târziu

ca pe o ţară a nimănui;

ţărm şi lup la hotar de pustie

Şi ce departe e-n ceţuri acum umilita provincie!

Vis de iarnă O pasăre

Erai desculţă şi regină, Aerul în care aprind o pasăre

urcai în spirală fie trup nemărginit bucuriei,

către miezul de portocală fie marea respirată în zbor!

al verii viitoare,

iubită de şoimul unui ochi al meu Eu, cel bun şi nebun, zidul şi iedera,

cu coamă de leu înţeleptul, pădurea, fecioara şi bourul,

şi de celălalt, eu, cel atât de frumos risipindu-mă,

mai fără de vină, de închinăciune, dinaintea ta, plăpândă zburătoare,

fugit pe umărul tău aburind peste lume. Se cuvine să mă închin!

Cristian Pricop

Tu ocroteşti Floarea sângelui, pură, şi ne gândim la vremea când

Tu ne dai veşti despre Cetatea promisă nu ştiam gustul sării,

îţi laşi părul pe spate, mâinile tale, gustul laptelui nu-l ştiam, ci

privirea ta îmbracă o caldă armură. inocenţi, pluteam peste fapte, dansând.

Într-o dimineaţă de mai (fluturi albi surâdeau deasupra ierbii)

am adăstat la Putna sub umbră de meri

şi-n liniştea plină de cuvinte a clopotelor

profesorul Popa (doctorand în istorie)

ne-a vorbit cu o voce plină de blândeţi nebănuite

despre voievozi şi zimbri,

despre vulturi şi râuri curgând nevăzute,

despre viitor şi pace.

Adolescenţa mea singuratică (ştiam că există zei)

s-a maturizat brusc înţelegând;

Trebuia să le spun: „Măria-Ta, va fi aşa cum ai lăsat”.

Cerul, oamenii şi mânăstirile sunt nădejdea noastră, lumină multă, castă.

III

Aprilie-i mai rece decât o piatră căzută-n foc.

De ce mă latră câine roşcat – melancolia?

Sunt mai înalt ca lacrima tăiată-n brazi.

Dar mai încolo de albele magnolii nu te vedeam.

Într-un târziu o primăvară-fată îşi trimite solii.

Din dragoste tu m-ai uitat.

O, ştiu că păream fals

cum false par şi acele scurte-mbrăţişări de soare.

Va fi iar noapte: stelele-n grup impar

şi zorii galbeni înflorind în Floare.

IV Ultimul poem

N-a existat nici-un pat de narcise, Credinţa şi nu fanatismul,

în el nu s-a culcat nimeni, niciodată Blândeţea şi nu masca blândeţii,

nici pentru dragoste, nici pentru somn; Bunătatea şi nu masca bunătăţii,

fiindcă vorbean despre un trecut Iubirea între oameni şi nu viclenia,

mirosind a sălbăticiune, Dreptatea şi cinstea şi toleranţa,

un trecut pentru care nu exist. Cerul şi pământul.

Dar tu: Să fii legat de cer şi pământ.

căprioară Să le slujeşti: adevărul şi nu minciuna!

licornă Să te bucuri: constelaţii de splendidă,

miel strălucită lumină

arătaţi-vă liniştea ierbii Ei sunt, ei sunt: Energii presemantice,

cântaţi, vă rugăm, cântaţi har

lângă flăcările (spirituale) ale acestor sori Ei sunt: Superiorii spiritului

care nu vor să vă înşele,
Va fi, va fi: mântuire.

Fiindcă te numisem: cast inorog,

aleasă mireasă a destinului

puterea de-a mântui continentele splendorii

Albatrosul nr. 3

Ion Dragomir

Iubeşte şi nu vei putrezi

În dragoste Eu creşteam

mai devreme cu o zi eşti Tu, stelele în cer.

mai devreme cu o durere sunt Eu Migdala gurii tale

şi la poartă trăia înspre speciile

înfloreşte Trandafirul. Inimii mele.

Tu aşterni patul Într-o seară,

între azi şi mâine. probă de suflet să-ţi dau

Eu îl aştern mi-ai cerut;

între azi intrai în mine

şi niciodată! Precum albina în floare.

Dragostea ta:

bulgăre de zahăr

având miezul de otravă.

Lavinia Dumitraşcu Vera Cordonescu

Portret Nelinişte

El ca o toamnă Soarele străpunge cortina de nori

El ca un grai Laser de lumină aprinde fereastra

cu pumnul în gură. Oglindă-i furnirul, răpus trandafirul

El ca o noapte Se-aude cum geme tăcerea

părăsită de trup. Petalele purpură cad

Ea – cuvinte fără de rostire. Doar spicul veghează în glastră...

Plouă-n odaie pe tristeţea

dintre noi.

Sorin Roşca Amelia Stănescu

Octombrie De destrămare

Trupul tău ţintuit cu păsări de smalţ Mă zbat şi eu

pe o plajă îngustă, printre faceri copertate

ploaia căutându-ne prin cotloanele nopţii de bine sau de rău

şi licărul unui cărăbuş al melancoliei să râdem

mă îndeamnă să risc acest poem dacă mai rămâne timp,

pe rotunjimea tremurătoare a sânului, să ne udăm feţele

deşi am apucat şi vremuri mai bune, şi să râdem

când dragostea era dragoste, alţii s-au plictisit

toamna toamnă şi ne-am săturat şi noi

şi poezie se înfiripa de destrămare.

în capela fără nume

a sufletului.

1994

Scutul Dobrogei

Geo Vlad Lică Pavel

Urmaşii eroilor de la Mărăşeşti Prin codrul de cuvinte

- Fiicei mele Mihaela-Magdalena -

Pe-acest pământ, pământ de glorii, Spre ochii tăi, scăldaţi acum în rouă,

Legende multe ne-aţi lăsat Vin cerbii cu lumină să se-adape

Şi datoria s-apărăm Şi poate stropii-acestor pure ape

Destinul ţării minunat. Făcut-au să răsară iarba nouă.

Copiii voştri şi nepoţii Nu vezi, fetiţe mea, că o minune

Şi-au dăruit ce-aveau mai bun, Eşti tu aşa cum pururi te-am dorit?

Au apărat cu preţul vieţii În jurul tău e locul înflorit

Fiinţa neamului străbun. Şi-ntreaga fire, vezi? – ţi se supune.

La Mărăşeşti, Oituz, Mărăşti, De ce atunci să plângi că voi pleca

Voi aţi învins atunci duşmanul Un solitar prin codrul de cuvinte?

Ca liberi astăzi s-apărăm Vom fi tot împreună ca-nainte

Ce ne-aţi lăsat: limba şi neamul. Tu, rază luminând în calea mea.

Urmaşii-apoi, cu bărbăţie, Voi reveni curând, ca şi-altădată,

Prinos de jertfă şi-au adus Mai fericit că lacrima ţi-am şters

Din România până-n Tatra Smulgând pădurii înc-un tainic vers

Cu tricolorul tot mai sus. Să-ţi înflorească chipul dintr-o dată,

Ne pregătim cu hotărâre, Acesta mi-i destinul, zvon de floare,

Cu sentimente vultureşti Să caut al cuvintelor izvor

Să fim urmaşii demni ai celor Şi să revin cu-acelaşi tainic dor

Ce s-au jertfit la Mărăşeşti. Ca la o nesfârşită sărbătoare.

Lică Pavel

Cântec pentru Marea Neagră

Pe ţărmul tău de linişte şi dor Pe frunte zorii-ţi pun ades cununi

S-a strâns polenul scuturat din floare, Şi te-nveşmântă-n purpură de soare,

La malul tău vin dorurile-n zbor Atunci din suflet norii ni-i aduni

Când albatroşii zboară spre vapoare. Şi creşti la ţărm poveşti cu „lupi de mare”.

În valul-nalt zăpezile-nfloresc Cu nesfârşiri de-opal ne chemi mereu

Şi se trezeşte foşnetul din ramuri, Şi ne-nfiori cu valurile-n spume,

La ţărm de vis furtunile pălesc O, Mare, sunt copilul tău şi eu

Când caii tăi se sparg scăpaţi din hamuri. Scăldat de val, ca la-nceput de lume!

Peştera Prin valurile vremii

Şi iată-ne în grotă fără veste, Se scurge timpul, tată, între maluri

Ne-a înghiţit palatul din poveste, Şi barca noastră parcă vâsle-o poartă,

În care vechi clepsidre gâtuite Hai să vâslim cu braţele prin valuri

s-au rupt, trecându-şi plânsu-n stalacmite. Către izvor, să-i pun zăvor la poartă.

Priveşte cum, din lacrimi adunate, Se scutură şi stelele în unde,

Se-adună frumuseţi ca în palate; Argintul lor ţi s-a lipit de tâmple,

Priveşte stalactitele şi-nvaţă Hai să vâslim mereu spre locul unde

Cum din dureri poţi să te-nalţi în viaţă. Cu tinereţe inima se împle.

La tot acest palat să iei aminte Dar calea-ntoarsă de îţi pare lungă,

Şi să-l păstrezi în suflet, nu-n cuvinte, Hai să vâslim, să ţinem barca-n loc,

Să te-nsoţească în lumea de afară, Ca valurile cevhi să ne ajungă

Când soarele în suflet îţi coboară. Şi să ne-aducă-acelaşi gând de joc.

Vestitorul

Dacă te doare-o clipă zborul frânt

Al unui porumbel pornit spre soare

Şi dacă simţi cum se-ofileşte-o floare

Când arşiţa se-ntinde pe pământ,

Dacă-n priviri aduni din ram lumini,

Cum floarea-adună roua din petale,

Şi-alungi cu ele cântecul de jale

Când printre oameni prinde rădăcini,

Şi dacă-n cornul Lunii, cu-alţi copii,

Tu suni chemarea Soarelui-răsare,

Atunci şi tu eşti vestitorul care

În lume poţi să duci ca pe făclii

Crenguţe de măslin înfloritoare.

Viaţa Armatei / nr. 7

Geo Vlad Mircea Lungu

Noiembrie Corabie de sare

Toamna cu petale gri Câte-aş fi vrut să-ţi spun şi nu ţi-am spus,

alunecă în mare Pierdute-s toate pe un ţărm, pe mare...

Sălcii pletoase vor să-şi prindă Pe fulgerata corabie de sare

în bucle aurul crizantemei. Sunt iar provincialul mus.

Un plop înceracă Trece-mi identitatea sun tăcere

să adune din zbor Precum catargele smulse de vânt

galbene lacrimi. În nopţile uşoare, cât mai sunt

Îndrăgostitul zilei paupere.

Scaunul din faţa porţii

leagănă încet Îi cer argilei ultimul răspuns

visul bătrânului Şi focului o ultimă-ntrebare.

cântecul lui. Pe fulgerata corabie de sare

Câte-aş fi vrut să-ţi spun şi nu ţi-am spus...

Pe trotuar

stoluri de liceene,

ochi migdalaţi

alunecă în mare şi ei.

1997

Valentin Busuioc

în umbra ferestrei nu ştiu dacă animalele

un surd bate la maşina de scris au carnea la fel de crudă ca a mea

pe ceafă într-o lume în care şi spaţiul

i s-a prins o muscă devine o ameninţare

ce se visează zeu mi-e tot mai greu să aflu

cine desenează haosul

cât vezi cu ochii în descompunere

e duminică

la gât păstrez o piatră amnezie într-o duminică

ce nu-mi trezeşte nici o amintire plouă în troleibuz

şi-n aparatul de compostat

în autobuzul cu care fac naveta bilete mototolite

şi în care oriunde aş sta ambalaje în descompunere

mă descompune aceeaşi inocenţă lumini intermitente

unde în ridurile şoferului răsuflarea unui bolnav

nu văd decât pânza unui păianjen ce-şi ţine sub lupă

doar aici când linia vieţii

şterg cu mâna goală

un geam nu mă privi în ceafă

îi fac pe ceilalţi să se jeneze sunt doar semnul de carte

la ideea pe care-l foloseşti ca pe-o cicatrice

că le pot dilata pupila oglinda pe care presari nisip

până la implozie

plouă pe întuneric o armură

păianjenul crede că în curând va muri un disc făcut dintr-un ochi

atât de difuz i se profilează umbre o fântână prin care comunici cu universul

nu mai ştie nici să se roage toate acestea

Dumnezeu nu-l aude strivite de o lentilă

nu-l vede vulnerabila

simte el precum ridurile materiei.

în timp ce tresare

amintindu-şi că viaţa nu e o senzaţie

obligatorie

Tablou muzical

DO – vânătorul cu puşca la ochi FA-LA FA-LA – aripile , sus-jo, sus-jos

RE – puşca tremurând încordată SOL – pocnetul...pocnetul...pocnetul

SI – glontele şuierând în aer MI – pasărea răsturnând în lumină depărtarea

DO – spre întuneric această secundă

Exerciţiu

Numai eu şi femeia Hainele rostogolite pe o floare

în faţa cuvintelor dezgolirea ţipând

Mâna mea pe sânul femeii

Căutând gura copilului

Colocviu de poezie tanka, renku şi haiku

Ediţia a II-a, Ialomiţa, octombrie 1997

Valentin Busuioc

Doamnei Kazuko Diaconu

Nimeni prin ploaie – Câtă linişte -

Bolul cu ceai copilul îmi arată

poartă amprentele tale îmi arată cu lanterna

Frunzele –

Le-am numi altfel,

Dar sunt aşa trecătoare...

Sorin Roşca Ana Ruse

Firul de iarbă În cochilia goală -

atinge din nou piatra. adăpostit de frig

Tresar stelel un greier

Dincolo de zid Copil în leagăn -

trupul meu până la lună pe haină

umbreşte munţii primii fulgi

În colivie La Masa Tăcerii -

canarul este liber sfat de vrăbii

să cânte orice zgribulite

Cer năuc. Păsări Măr înflorit

în palma lui Dumnezeu obrajii fetei

aprind soarele la prima întâlnire

Stradă pustie. Miros de alge

Doar chipul tău sub castani gândurile şcolarilor

spulberă noaptea în vacanţă

Dumitru Ene-Zărneşti

Cazarmă Faleză

La geamul recrutului Doar statui a

mireasmă de fân în viscol

Ceaţă pe măgari –

o frunză

spre eternitate

-----------------------------------------------------------------------------------------

text-align: justify; style=

/divtext-align: justify;nbsp;

MsoNormalMsoNormal

Cenaclul Literar „Mihail Sadoveanu”

Istoric

Leave a Reply

Pagini